Jó 4
1 Então Elifaz o temanita respondeu, dizendo:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Se tentarmos falar contigo, ficarás incomodado? Mas quem poderia deter as palavras?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Eis que tu ensinavas a muitos, e fortalecias as mãos fracas;
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Tuas palavras levantavam aos que tropeçavam, e fortificavas os joelhos que desfaleciam.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Mas agora [isso] que aconteceu contigo, tu te cansas; e quando [isso] te tocou, te perturbas.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Por acaso não era o teu temor [a Deus] a tua confiança, e a integridade dos teus caminhos tua esperança?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Lembra-te agora, qual foi o inocente que pereceu? E onde os corretos foram destruídos?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Como eu tenho visto, os que lavram injustiça e semeiam opressão colhem o mesmo.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Com o sopro de Deus eles perecem, e pelo vento de sua ira são consumidos.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 O rugido do leão, a voz do leão feroz, e os dentes dos leões jovens são quebrantados.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 O leão velho perece por falta de presa, e os filhotes da leoa se dispersam.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Uma palavra me foi dita em segredo, e meu ouvidos escutaram um sussurro dela.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Em imaginações de visões noturnas, quando o sono profundo cai sobre os homens,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Espanto e tremor vieram sobre mim, que espantou todos os meus ossos.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Então um vento passou por diante de mim, que fez arrepiar os pelos de minha carne.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Ele parou, mas não reconheci sua feição; uma figura estava diante de meus olhos, e ouvi uma voz quieta, [que dizia]:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Seria o ser humano mais justo que Deus? Seria o homem mais puro que seu Criador?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Visto que ele não confia em seus servos, e considera seus anjos como loucos,
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Quanto mais naqueles que habitam em casas de lodo, cujo fundamento está no pó, e são esmagáveis como a traça!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Desde a manhã até a tarde são despedaçados, e perecem sempre, sem que ninguém perceba.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Por acaso sua excelência não se perde com eles mesmos? Eles morrem sem sabedoria.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
