Jó 39
1 Sabes tu o tempo em que as cabras montesas dão filhotes? Ou observaste tu as cervas quando em trabalho de parto?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Contaste os meses que elas cumprem, e sabes o tempo de seu parto?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Quando se encurvam, produzem seus filhos, [e] lançam de si suas dores.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Seus filhos se fortalecem, crescem como o trigo; saem, e nunca mais voltam a elas.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Quem despediu livre ao asno montês? E quem ao asno selvagem soltou das ataduras?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Ao qual eu dei a terra desabitada por casa, e a terra salgada por suas moradas.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Ele zomba do tumulto da cidade; não ouve os gritos do condutor.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 A extensão dos montes é seu pasto; e busca tudo o que é verde.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Por acaso o boi selvagem quererá te servir, ou ficará junto de tua manjedoura?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Ou amarrarás ao boi selvagem com sua corda para o arado? Ou lavrará ele aos campos atrás de ti?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Confiarás nele, por ser grande sua força, e deixarás que ele faça teu trabalho?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Porás tua confiança nele, para que ele colha tua semente, e a junte em tua eira?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 As asas da avestruz batem alegremente, mas são suas asas e penas como as da cegonha?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Ela deixa seus ovos na terra, e os esquenta no chão,
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 E se esquece de que pés podem os pisar, e os animais do campo [podem] os esmagar.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Age duramente para com seus filhos, como se não fossem seus, sem temer que seu trabalho tenha sido em vão.
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Porque Deus a privou de sabedoria, e não lhe repartiu entendimento.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Porém quando se levanta para correr, zomba do cavalo e do seu cavaleiro.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 És tu que dás força ao cavalo, ou que vestes seu pescoço com crina?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Podes tu o espantar como a um gafanhoto? O sopro de suas narinas é terrível.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Ele escarva a terra, alegra-se de sua força, [e] sai ao encontro das armas;
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Ele zomba do medo, e não se espanta; nem volta para trás por causa da espada.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Contra ele rangem a aljava, o ferro brilhante da lança e do dardo;
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Sacudido-se com furor, ele escarva a terra; ele não fica parado ao som da trombeta.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Ao som das trombetas diz: Eia! E desde longe cheira a batalha, o grito dos capitães, e o barulho.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Por acaso é por tua inteligência que o gavião voa, [e] estende suas asas para o sul?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Ou é por tua ordem que a água voa alto e põe seu ninho na altura?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Nas penhas ela mora e habita; no cume das penhas, e em lugares seguros.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Desde ali espia a comida; seus olhos avistam de longe.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Seus filhotes sugam sangue; e onde houver cadáveres, ali ela está.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
