Jó 30
1 Porém agora riem de mim os mais jovens do que eu, cujos pais eu havia desdenhado até de os pôr com os cães de meu rebanho.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 De que também me serviria força de suas mãos, nos quais o vigor já pereceu?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Por causa da pobreza e da fome andavam sós; roem na terra seca, no lugar desolado e deserto em trevas.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Que colhiam malvas entre os arbustos, e seu alimento eram as raízes dos zimbros.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Do meio [das pessoas] eram expulsos, e gritavam contra eles, como a um ladrão.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Habitavam nos barrancos dos ribeiros secos, nos buracos da terra, e nas rochas.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Bramavam entre os arbustos, e se ajuntavam debaixo das urtigas.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Eram filhos de tolos, filhos sem nome, e expulsos de [sua] terra.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Porém agora sirvo-lhes de chacota, e sou para eles um provérbio de escárnio.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Eles me abominam [e] se afastam de mim; porém não hesitam em cuspir no meu rosto.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Pois [Deus] desatou minha corda, e me oprimiu; por isso tiraram [de si] todo constrangimento perante meu rosto.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 À direita os jovens se levantam; empurram meus pés, e preparam contra mim seus caminhos de destruição.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Destroem meu caminho, e promovem minha miséria, sem necessitarem que alguém os ajude.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Eles vêm [contra mim] como que por uma brecha larga, [e] revolvem-se entre a desolação.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Pavores se voltam contra mim; perseguem minha honra como o vento, e como nuvem passou minha prosperidade.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Por isso agora minha alma se derrama em mim; dias de aflição têm me tomado.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 De noite meus ossos se furam em mim, e meus pulsos não descansam.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Por grande força [de Deus] minha roupa está estragada; ele me prendeu como a gola de minha roupa.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Lançou-me na lama, e fiquei semelhante ao pó e à cinza.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Clamo a ti, porém tu não me respondes; eu fico de pé, porém tu ficas [apenas] olhando para mim.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Tu te tornaste cruel para comigo; com a força de tua mão tu me atacas.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Levantas-me sobre o vento, [e] me fazes cavalgar [sobre ele]; e dissolves o meu ser.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Porque eu sei que me levarás à morte; e à casa determinada a todos os viventes.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Porém não se estende a mão para quem está em ruínas, quando clamam em sua opressão?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Por acaso eu não chorei pelo que estava em dificuldade, [e] minha alma não se angustiou pelo necessitado?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Quando eu esperava o bem, então veio o mal; quando eu esperava a luz, veio a escuridão.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Minhas entranhas fervem, e não se aquietam; dias de aflição me confrontam.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Ando escurecido, mas não pelo sol; levanto-me na congregação, e clamo por socorro.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Tornei-me irmão dos chacais, e companheiro dos avestruzes.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Minha pele se escureceu sobre mim, e meus ossos se inflamam de febre.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Por isso minha harpa passou a ser para lamentação, e minha flauta para vozes dos que choram.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
