Jó 29
1 E Jó continuou a falar seu discurso, dizendo:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Ah quem me dera que fosse como nos meses passados! Como nos dias em que Deus me guardava!
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Quando ele fazia brilhar sua lâmpada sobre minha cabeça, e eu com sua luz caminhava pelas trevas,
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Como era nos dias de minha juventude, quando a amizade de Deus estava sobre minha tenda;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, meus filhos ao redor de mim;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Quando eu lavava meus passos com manteiga, e da rocha me corriam ribeiros de azeite!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Quando eu saía para a porta da cidade, [e] na praça preparava minha cadeira,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Os rapazes me viam, e abriam caminho; e os idosos se levantavam, e ficavam em pé;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Os príncipes se detinham de falar, e punham a mão sobre a sua boca;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 A voz dos líderes se calava, e suas línguas se apegavam a céu da boca;
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 O ouvido que me ouvia me considerava bem-aventurado, e o olho que me via dava bom testemunho de mim.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Porque eu livrava ao pobre que clamava, e ao órfão que não tinha quem o ajudasse.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 A bênção do que estava a ponto de morrer vinha sobre mim; e eu fazia o coração da viúva ter grande alegria.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Vestia-me de justiça, e ela me envolvia; e meu juízo era como um manto e um turbante.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Eu era olhos para o cego, e pés para o manco.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Aos necessitados eu era pai; e a causa que eu não sabia, investigava com empenho.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 E quebrava os queixos do perverso, e de seus dentes tirava a presa.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 E eu dizia: Em meu ninho expirarei, e multiplicarei [meus] dias como areia.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Minha raiz se estendia junto às águas, e o orvalho ficava de noite em meus ramos.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Minha honra se renovava em mim, e meu arco se revigorava em minha mão.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Ouviam-me, e esperavam; e se calavam ao meu conselho.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Depois de minha palavra nada replicavam, e minhas razões gotejavam sobre eles.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Pois esperavam por mim como pela chuva, e abriam sua boca como para a chuva tardia.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Se eu me ria com eles, não acreditavam; e não desfaziam a luz de meu rosto.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Eu escolhia o caminho para eles, e me sentava à cabeceira; e habitava como rei entre as tropas, como o consolador dos que choram.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
