Jó 24
1 Por que os tempos não são marcados pelo Todo-Poderoso? Por que os que o conhecem não veem seus dias?
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Há os que mudam os limites de lugar, roubam rebanhos, e os apascentam.
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 Levam o asno do órfão; penhoram o boi da viúva.
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 Desviam do caminho aos necessitados; os pobres da terra juntos se escondem.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Eis que como asnos selvagens no deserto eles saem a seu trabalho buscando insistentemente por comida; o deserto dá alimento a ele [e a seus] filhos.
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 No campo colhem sua forragem, e vindimam a vinha do perverso.
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 Passam a noite nus, por falta de roupa; sem terem coberta contra o frio.
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 Pelas correntes das montanhas são molhados e, não tendo abrigo, abraçam-se às rochas.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 [Há os que] arrancam ao órfão do peito, e do pobre tomam penhor.
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Ao nus fazem andar sem vestes, e fazem os famintos carregarem feixes.
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 Entre suas paredes espremem o azeite; pisam nas prensas de uvas, e [ainda] têm sede.
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 Desde a cidade as pessoas gemem, e as almas dos feridos clamam; Mas Deus não dá atenção ao erro.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Há os que se opõem à luz; não conhecem seus caminhos, nem permanecem em suas veredas.
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 De manhã o homicida se levanta, mata ao pobre e ao necessitado, e de noite ele age como ladrão.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 O olho do adúltero aguarda o crepúsculo, dizendo: Olho nenhum me verá; E esconde seu rosto.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 Nas trevas vasculham as casas, de dia eles se trancam; não conhecem a luz.
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Porque a manhã é para todos eles como sombra de morte; pois são conhecidos dos pavores de sombra de morte.
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 Ele é ligeiro sobre a superfície das águas; maldita é sua porção sobre a terra; não se vira para o caminho das vinhas.
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 A mãe se esquecerá dele; doce será para os vermes; nunca mais haverá memória [dele], e a perversidade será quebrada como um árvore.
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 Aflige à mulher estéril, [que] não dá à luz; e nenhum bem faz à viúva.
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 Mas [Deus] arranca aos poderosos com seu poder; [quando] Deus se levanta, não há vida segura.
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 Se ele lhes dá descanso, nisso confiam; [mas] os olhos de [Deus] estão [postos] nos caminhos deles.
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 São exaltados por um pouco [de tempo], mas [logo] desaparecem; são abatidos, encerrados como todos, e cortados como cabeças das espigas.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 Se não é assim, quem me desmentirá, ou anulará minhas palavras?
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
