Hebreus 3
1 Portanto, santos irmãos, participantes do chamado celestial, considerai o Apóstolo e Sumo Sacerdote da nossa declaração de fé, Jesus.
De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Cristos Isus,
2 Ele é fiel àquele que o constituiu, assim como Moisés também foi em toda a casa de Deus.
Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, așa cum și Moise a fost credincios în toată casa lui.
3 Pois ele é estimado como digno de maior glória do que Moisés, assim como mais honra do que a casa tem quem a construiu.
Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoare decât casa.
4 Porque toda casa é construída por alguém; mas aquele que construiu todas as coisas é Deus.
Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zidește toate este Dumnezeu.
5 De fato, Moisés foi fiel como servo em toda a casa de Deus, para testemunho das coisas que haviam de ser ditas;
Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturia acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea;
6 mas Cristo [é fiel] como Filho sobre a sua casa. E nós somos sua casa, se até o fim mantivermos firmes a confiança e o orgulho da [nossa] esperança.
Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ținem strâns cutezanța și bucuria speranței, până la sfârșit.
7 Portanto, como diz o Espírito Santo: Hoje, se ouvirdes a sua voz,
De aceea, (așa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
8 não endureçais os vossos corações, como na provocação, no dia da tentação no deserto;
Nu vă împietriți inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie,
9 onde os vossos pais tentaram, provando, e viram as minhas obras por quarenta anos.
Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut faptele mele patruzeci de ani.
10 Por isso me indignei contra essa geração, e disse: “Eles sempre se desviam nos corações, e não conheceram os meus caminhos”;
De aceea m-am mâhnit pe această generație și am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor și nu au cunoscut căile mele.
11 Então jurei na minha ira: “Eles não entrarão no meu repouso”.
Așa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea).
12 Cuidado, irmãos, para que nunca haja em algum de vós coração mau e infiel, que se afaste do Deus vivo.
Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinței, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
13 Em vez disso, encorajai-vos uns aos outros a cada dia, durante o tempo chamado “hoje”; a fim de que nenhum de vós se endureça pelo engano do pecado.
Ci îndemnați-vă zilnic unii pe alții, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înșelătoria păcatului.
14 Pois nós temos nos tornado participantes de Cristo, se, de fato, mantivermos firme a confiança do princípio até o fim;
Fiindcă suntem făcuți părtași ai lui Cristos, dacă ținem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârșit;
15 como é dito: Hoje, se ouvirdes a sua voz, não endureçais os vossos corações, como na provocação.
Deoarece se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile ca în răzvrătire.
16 Pois quais foram os que, mesmo ouvindo, provocaram-no [à ira]? Não foram todos aqueles que saíram do Egito por meio de Moisés?
Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise.
17 E contra quais ele se indignou por quarenta anos? Não foi contra os que pecaram, cujos corpos caíram no deserto?
Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 E a quem ele jurou que não entrariam no seu repouso, senão aos que foram desobedientes?
Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut?
19 Assim vemos que não puderam entrar por causa da incredulidade.
Așadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinței.
