Provérbios 14
1 Toda a mulher sabia edifica a sua casa: mas a tola a derriba com as suas mãos.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 O que anda na sua sinceridade teme ao Senhor, mas o que se desvia de seus caminhos o despreza.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 Na boca do tolo está a vara da soberba, mas os lábios dos sábios os conservam.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Não havendo bois, a mangedoura está limpa, mas pela força do boi há abundância de colheitas.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 A testemunha verdadeira não mentirá, mas a testemunha falsa se desboca em mentiras.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 O escarnecedor busca sabedoria, e nenhuma acha, mas para o prudente o conhecimento é fácil.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Vai-te de diante do homem insensato, porque nele não divisarás os lábios do conhecimento.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 A sabedoria do prudente é entender o seu caminho, mas a estultícia dos tolos é engano.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Os loucos zombam do pecado, mas entre os retos há benevolência.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 O coração conhece a sua própria amargura, e o estranho não se entremeterá na sua alegria.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 A casa dos ímpios se desfará, mas a tenda dos retos florescerá.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Há caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele são os caminhos da morte.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Até no riso terá dor o coração, e o fim da alegria é tristeza.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Dos seus caminhos se fartará o que declina no coração, mas o homem bom se fartará de si mesmo.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 O simples dá crédito a cada palavra, mas o prudente atenta para os seus passos.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 O sábio teme, e desvia-se do mal, mas o tolo se encoleriza, e dá-se por seguro.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 O que presto se indigna, fará doidices, e o homem de más imaginações será aborrecido.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Os símplices herdarão a estultícia, mas os prudentes se coroarão de conhecimento.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Os maus se inclinaram diante dos bons, e os ímpios diante das portas do justo.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 O pobre é aborrecido até do companheiro, porém os amigos dos ricos são muitos.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 O que despreza ao seu companheiro peca, mas o que se compadece dos humildes é bem-aventurado.
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Porventura não erram os que obram o mal? mas beneficência e fidelidade serão para os que obram o bem.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 Em todo o trabalho proveito há, mas a palavra dos lábios só encaminha à pobreza.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 A coroa dos sábios é a sua riqueza, a estultícia dos tolos é só estultícia.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 A testemunha verdadeira livra as almas, mas o que se desboca em mentiras é enganador.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 No temor do Senhor há firme confiança, e ele será um refúgio para seus filhos.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 O temor do Senhor é uma fonte de vida, para se desviarem dos laços da morte.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 Na multidão do povo está a magnificência do rei, mas na falta do povo a perturbação do príncipe.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 O longânimo é grande em entendimento, mas o que é de espírito impaciente assinala a sua loucura.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 O coração com saúde é a vida da carne, mas a inveja é a podridão dos ossos.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 O que oprime ao pobre insulta àquele que o criou, mas o que se compadece do necessitado o honra.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Pela sua malícia será lançado fora o ímpio, mas o justo até na sua morte tem confiança.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 No coração do prudente repousa a sabedoria, mas o que há no interior dos tolos se conhece.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 A justiça exalta ao povo, mas o pecado é o opróbrio das nações.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 O Rei tem seu contentamento no servo prudente, mas sobre o que envergonha cairá o seu furor.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
