Lucas 7
1 E, depois de concluir todos estes discursos perante o povo, entrou em Cafarnaum.
Kănd u fost gata ku svatu šje svite alu lumi, jăl u mers ăm varuš dă Kafarnaum.
2 E o servo de um certo centurião, a quem muito estimava, estava doente, e moribundo.
Akulo are stotnik kari ave sluga pă kari ăl cjenile šă kari are aša bičag dă are pă morči.
3 E, quando ouviu falar de Jesus, enviou-lhe uns anciãos dos judeus, rogando-lhe que viesse e curasse o seu servo.
Stotnik u auzăt da Isus šă u mănat pă orikic Židov kari asre glavni la jăl, šă să să arožji, să vijă să ăntremi pă sluga aluj.
4 E, chegando eles junto de Jesus, rogaram-lhe muito, dizendo: É digno de que lhe concedas isto,
Jej ur vinjit la Isus šă să aruga tari la jăl să vijă. Jej u zăs: “Omusta anume zaslužulešći să fašj aje păntru jăl
5 Porque ama a nossa nação, e ele mesmo nos edificou a sinagoga.
daje kă plašji pă narodu anostru, šă jăl ăj ala kari u făkut sinagogă păntru noj.”
6 E foi Jesus com eles; mas, quando já estava perto da casa, enviou-lhe o centurião uns amigos, dizendo-lhe: Senhor, não te incomodes, porque não sou digno de que entres debaixo do meu telhado;
Isus u mers ku jej. Šă jăl no mers dăparći dă la kasa, kănd stotnik u mănat pă urtašji aluj să zăkă: “Domnu, nu či činji să vij ăm kasa ame kă ju nu mes vredan să vijă tu dăsup krovu amnjov!
7 Pelo que nem ainda me julguei digno de ir ter contigo; dize, porém, uma palavra, e o meu criado sarará.
Kă njiš ju nu mă smatralăsk kă mes vredan să vjuv la činji. Aša numa ză vorba dă pă loku hunđi ješć šă sluga amnjov u fi ăntrimat.
8 Porque também eu sou homem sujeito à autoridade, e tenho soldados sob o meu poder, e digo a este: vai; e ele vai; e a outro: Vem; e ele vem; e ao meu servo: Faze isto; e ele o faz.
Kă šă ju mes kătănă kari trăbă să apukă zapovjedur dă la vođa amnjov, ka kum am kătănj dăsupă minji kari trăbă să mă askulči. Ju kănd zapovijedalaskă alu unu: ‘Dući!’, šă jăl merži, šă alu aluje: ‘Hajdi!’, šă jăl vinji, šă alu sluga amnjov kănd ăj zăk: ‘Fă asta!’, šă jăl fašji.”
9 E Jesus, ouvindo isto, maravilhou-se dele, e, voltando-se, disse à multidão que o seguia: Digo-vos que nem ainda em Israel tenho achado tanta fé.
Kănd Isus u auzăt aje šje u zăs, jăl su ămirat, šă su ăntors la gărmadă šje ăl sljedile šă jăl lju zăs: “Ju vă zăk kă njiš pă unu Židov dăm Izrael nam aflat ku dăstafel vjeră!”
10 E, voltando para casa os que foram enviados, acharam são o servo enfermo.
Kănd heje mănac dăla stotnik su ăntors akasă, jej or aflat pă sluga sănătos.
11 E aconteceu, no dia seguinte, que Jesus ia a uma cidade chamada Nain, e com ele iam muitos dos seus discípulos, e uma grande multidão;
Dă pă aje, Isus u mers ăm varuš šje să čamă Nain. Učenici aluj šă gărmadă dă lumi umbla dă pă jăl.
12 E quando chegou perto da porta da cidade, eis que levavam um defunto, filho unigênito de sua mãe, que era viúva; e com ela ia uma grande multidão da cidade.
Ali kum ur vinjit dă apropi la uša dă varuš, u văzut kum dušje pă om mort să ăl ăngropi. Mumăsa alu omula mort are vădoja, šă je ave čar unu fišjor. Šă la mărmănči măržje multă lumi.
13 E, vendo-a, o Senhor moveu-se de intima compaixão por ela, e disse-lhe: Não chores.
Kănd u văzutu Domnu, jăl ave milă, šă ju zăs: “Nu plănžji.”
14 E, chegando-se, tocou o esquife (e os que o levavam pararam), e disse: Mancebo, a ti te digo: Levanta-te.
Atunšje jăl u pus măna pă kărpašo, šă ominji šje ăl dušje u stat. Atunšje jăl u zăs: “Fišjorulji, ju ac zăk: ‘Skolăći!’”
15 E o defunto assentou-se, e começou a falar; e entregou-o a sua mãe.
Šă omu mort su skulat šă su apukat să svitaskă šă Isus lu datălă la mumăsa.
16 E de todos se apoderou o temor, e glorificavam a Deus, dizendo: Um grande profeta se levantou entre nós, e Deus visitou o seu povo.
Mari frikă u kăzut pă jej toc šă su apukat să hvalalaskă pă Dimizov, šă zăšje: “Mari prorok u vinjit ăntri noj! Dimizov u vinjit să ažuči alu lume aluj.”
17 E correu dele esta fama por toda a Judeia e por toda a terra circunvizinha.
Šă hiru dă asta u mers ăm Judeja šă okolo.
18 E os discípulos de João anunciaram-lhe todas estas coisas.
Učenici alu Ivan ăj spunje dă kutotu šje să događale. Kapu Ivan u čimat pă doj učenikur aluj
19 E João, chamando dois dos seus discípulos, enviou-os a Jesus, dizendo: És tu aquele que havia de vir, ou esperamos outro?
šă lju mănat la Domnu să ăl ăntrebi: “Ješć tu ala kari Dimizov u zăs kă trăbă să vijă ili trăbă să aščiptănj pă altu?”
20 E, quando aqueles homens chegaram junto dele, disseram: João Batista enviou-nos a dizer-te: És tu aquele que havia de vir, ou esperamos outro?
Kănd u ažuns jej la Isus, jej u zăs kă Ivan šje bučază nju mănat să či ăntribănj: “Ješć tu ala kari Dimizov u zăs kă trăbă să vijă ili trăbă să aščiptănj pă altu?”
21 E, na mesma hora, curou muitos de enfermidades, e males, e espíritos maus, e deu vista a muitos cegos.
Isus baš ăntrima atunšje pă multă lumi dăm bičišugur, mukur šă lji oslobodule dăm rov duh, šă alu mulc ominj orb lji dăđe să vadă dăm tot sufljitu.
22 Respondendo então Jesus, disse-lhes: Ide, e anunciai a João as coisas que tendes visto e ouvido: que os cegos veem, os coxos andam, os leprosos são purificados, os surdos ouvem, os mortos ressuscitam e o Evangelho anuncia-se aos pobres.
Isus lju ăntors vorba: “Dušjec ăm napoj la Ivan šă spunjecăj šje ac văzut šă ac auzăt, šje ăm făkut: kă orbi ăs ăntrimac, šă poći viđe, šlagărzăci poći umbla, gubavci să čistilešči, šă surži poći să audă, morci să skolă ăm kust, šă alu sărašj propovijedalešči Hir fălos.
23 E bem-aventurado aquele que em mim se não escandalizar.
Šă blagoslovulit ăj om kari nu află njimika ăm minji šje poći uvredălaskă.”
24 E, tendo-se retirado os mensageiros de João, começou a dizer à multidão acerca de João: Que saístes a ver ao deserto? uma cana abalada pelo vento
Kănd u fužjit glasnici alu Ivan ăndărăt, Isus su apukatăsă să spujă alu gărmadă dă Ivan: “Šje ac mers să viđec ăm pustinjă? Trskă kum să ljagăna pă vănt? Naravno kă nu!
25 Mas que saístes a vêr? um homem trajado de vestidos delicados? Eis que os que andam com preciosos vestidos, e em delícias, estão nos paços reais.
Ili šje ac mers să viđec? Atunšje ac mers să viđec kum ăj ămbărkată ăm šjefelj colji delj măndri? Naravno kă nu! Eje kari ăs măndru ămbrăkac šă kustă ăm luksuz, pă eje lji pućec afla ăm palačur dă kraljur.
26 Mas que saístes a vêr? um profeta? sim, vos digo, e muito mais do que profeta.
Atunšje šje ac mers să viđec? Pă prorok? Naravno kă da! Ju vă zăk, šă maj mult dă prorok!
27 Este é aquele de quem está escrito: Eis que envio o meu anjo adiante da tua face, o qual preparará diante de ti o teu caminho.
Jăl ăj om dă kari aj skris ăj ăm svăntă kenvija: ‘Ujtăcăvă, asta ăj amnjov glasnik mănat să pripremalaskă ăm nenći kalje ata.’
28 Porque eu vos digo que, entre os nascidos de mulheres, não há maior profeta do que João Batista; mas o menor no reino de Deus é maior do que ele.
Anume vă zăk, dăm toc ominj kari su avutăsă, nu are maj mari dă kit dă Ivan. Ali majmikă ăm kraljevstva alu Dimizov ăj maj mari dă jăl!”
29 E todo o povo que o ouviu e os publicanos justificaram a Deus, tendo sido batizados com o batismo de João.
Toc kari u auzăt ur priznalit kă šje Dimizov ănvacă ăj benji, čak šă carinici. Eje ăs kari Ivan lju bučuzat.
30 Mas os fariseus e os doutores da lei rejeitaram o conselho de Deus contra si mesmos, não tendo sido batizados por ele.
Ali farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije ur odbjilit planu alu Dimizov šje ave păntru jej. Jej ur odbjilit să lji bučeži Ivan.
31 E disse o Senhor: A quem pois compararei os homens desta geração, e a quem são semelhantes?
Isus u zăs atunšje: “Ku šje să usporedilenj pă ešće ominj ăm asta vremi? Kum samănă jej?
32 São semelhantes aos meninos que, assentados nas praças, clamam uns aos outros, e dizem: tocamos-vos flauta, e não dançastes; cantamos-vos lamentações, e não chorastes,
Jej ăs ka kupiji mišj šje njimik nu lji pasalešći, kari šađi pă trg, šă să čamă una pă alt: ‘Kănd anj kăntat păntru voj, voj nac žukat, šă kănd anj kăntat trišč kănčiši păntru voj, voj nac plăns!’
33 Porque veio João Batista, que nem comia pão nem bebia vinho, e dizeis: Tem demônio;
Aša kănd u vinjit Ivan šje bučază jăl nu mănka pită njiš nu bije vin, mar voj ac zăs: ‘Jăl ari drak ăm jăl!’
34 Veio o Filho do homem, que come e bebe, e dizeis: Eis ai um homem comilão, e bebedor de vinho, amigo dos publicanos e dos pecadores.
Šă ju, Fišjoru alu Omu, am vinjit, šă ju mănkam šă bjem, ali voj zăšjec: ‘Ujtăcăvă! Flămănd šă butor, urtaku lu carinici šă alu grešnici!’
35 Mas a sabedoria é justificada por todos os seus filhos.
Ali mudrostu alu Dimizov su arătat kă ăj anume dă la toc kari u apukat.”
36 E rogou-lhe um dos fariseus que comesse com ele; e, entrando em casa do fariseo, assentou-se à mesa.
Unu dăm farizej Šimun, lor čimatulă pă jăl pă večeră, aša Isus u mers la farizejula akasă šă šu aflatusă lok la masă.
37 E eis que uma mulher da cidade, uma pecadora, sabendo que ele estava à mesa em casa do fariseo, levou um vaso de alabastro com unguênto;
Dăm turdată u vinjit una tari grešnă mujeri, kari u saznalit kă jăl ăj akulo šă kă mănănkă la farizej, šă je u vinjit akulo, u adus tari skumpă uloj ku miros ăm skumpă ujagă dăm petră.
38 E, estando detraz, aos seus pés, chorando, começou a regar-lhe os pés com lágrimas, e enxugava-lhos com os cabelos da sua cabeça; e beijava-lhe os pés, e ungia-lhos com o unguênto.
Je u stat dănapoju aluj, la pišjorilje aluj, šă su apukat să plăngă. Atunšje su apukat să ăj spelji pišjorilje aluj ku lăkrmilje alji, šă să aščargă pišjorilje ku păru alji. Je ăj săruta pišjorilje aluj, šă ku uloj mănže.
39 E, quando isto viu o fariseo que o tinha convidado, falava consigo, dizendo: Se este fôra profeta, bem saberia quem e qual é a mulher que o tocou, porque é pecadora.
Kănd u văzut aje farizeju Šimun kari lu čimatulă pă večeră, jăl să ăngănđe ăm jăl săngur: “Să fijă omusta anume prorok, jăl ar šći kă je ăj tari grešnă mujeri.”
40 E Jesus, respondendo, disse-lhe: Simão, uma coisa tenho a dizer-te. E ele disse: Dize-a, Mestre.
Isus ju zăs: “Ju am šjeva să ac zăk cijă Šimun.” Šă Šimun u zăs: “Učitelju ză.”
41 Um certo credor tinha dois devedores; um devia-lhe quinhentos dinheiros, e outro cincoênta.
Isus u vorbit: “Are om kari dăđe kečinj šă jăl ave doj daturaš. Unu ji are dator petsto banj dăm aržjint a halalănt pedeset banj dăm aržjint.
42 E, não tendo eles com que pagar, perdoou-lhes a ambos a dívida. Dize pois qual deles o amará mais?
Njiš unu dăm jej nu u dat a nu ave dăm šje să ăj ăntork, šă omula u jirtat alu amăndoj. Aku spunjec kari ar trăbuji să ăl plakă maj tari?”
43 E Simão, respondendo, disse: Tenho para mim que é aquele a quem mais perdoou. E ele lhe disse: Julgaste bem.
Šimun ju ăntors vorba: “Kă ar trăbuji să fijă ala alu kari ju jirtat maj mult.” Isus ju zăs: “Benji aj prosudulit.”
44 E, voltando-se para a mulher, disse a Simão: Vês tu esta mulher? Entrei em tua casa, e não me deste água para os pés; mas esta regou-me os pés com lágrimas, e mos enxugou com os seus cabelos.
Atunšje su ăntors la mujere šă jăl u zăs alu Šimun: “U vejs pă mujeresta? Ju am vinjit ăm kasa ata ali nu maj dat apă păntru pišjorilje amelji, a je mu lju spălat ku lăkrmilje šă lju aščers ku păru alji.
45 Não me deste ósculo, mas esta, desde que entrou, não tem cessado de me beijar os pés.
Nu maj sărutatămă pă minji, ali je mu surătat pišjorilje dă kănd u vinjit ăm nontru, no stat să mă sărući.
46 Não me ungiste a cabeça com óleo, mas esta ungiu-me os pés com unguênto.
Tu nu maj unsă kapu ku uloj ali je mu unsă kapu amnjov ku uloj ku parfem.
47 Por isso te digo que os seus muitos pecados lhe são perdoados, porque muito amou; mas aquele a quem pouco se perdoa pouco ama.
Dăm asta rănd ju ăc zăk cijă: ‘Mulći grehur jisă jirtaći, daje kă mu plăkut tari. Alu ala kari ari maj pucănj dă jirtat, ala maj pucăn mu arătat plăkătură.’”
48 E disse-lhe a ela: Os teus pecados te são perdoados.
Atunšje u zăs alu mujere: “Grehurlje atelji ăs jirtaći.”
49 E os que estavam à mesa começaram a dizer entre si: Quem é este, que até perdoa pecados?
Atunšje eje kari asre la masă ku jăl sur apukat să svitaskă una ku alt: “Šinji ar puće asta să fijă kari šă grehurlje jartă?”
50 E disse à mulher: A tua fé te salvou: vai-te em paz.
A jăl u zăs alu mujere: “Ănkriđala ata ću spasalit. Dući ăm putuljală.”
