Jó 9
1 Então Job respondeu, e disse:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Na verdade sei que assim é; porque como se justificaria o homem para com Deus?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Se quizer contender com ele, nem a uma de mil coisas lhe poderá responder.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Ele é sábio de coração, e forte de forças: quem se endureceu contra ele, e teve paz?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Ele é o que transporta as montanhas, sem que o sintam, e o que as transtorna no seu furor.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 O que remove a terra do seu lugar, e as suas colunas estremecem.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 O que fala ao sol, e não sai, e sela as estrelas.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 O que só estende os céus, e anda sobre os altos do mar.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 O que faz a Ursa, o Orion, e o Setestrello, e as recâmaras do sul.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 O que faz coisas grandes, que se não podem esquadrinhar: e maravilhas tais que se não podem contar.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Eis que passa por diante de mim, e não o vejo: e torna a passar perante mim, e não o sinto.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Eis que arrebata; quem lho fará restituir? quem lhe dirá: Que é o que fazes?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Deus não revogará a sua ira: debaixo dele se encurvam os auxiliadores soberbos.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Quanto menos lhe responderia eu! ou escolheria diante dele as minhas palavras!
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 A quem, ainda que eu fosse justo, lhe não responderia: antes ao meu Juiz pediria misericórdia.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Ainda que chamasse, e ele me respondesse, nem por isso creria que desse ouvidos à minha voz.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Porque me quebranta com uma tempestade, e multiplica as minhas chagas sem causa.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Nem me concede o respirar, antes me farta de amarguras.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Quanto às forças, eis que ele é o forte: e, quanto ao juízo, quem me citará com ele?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Se eu me justificar, a minha boca me condenará: se for reto, então me declarará por perverso.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Se for reto, não estimo a minha alma: deprezo a minha vida.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 A coisa é esta; por isso eu digo que ele consome ao reto e ao ímpio.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Matando o açoite de repente, então se ri da prova dos inocentes.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 A terra se entrega na mão do ímpio; ele cobre o rosto dos juízes: se não é ele, quem é logo?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 E os meus dias são mais velozes do que um correio: fugiram, e nunca viram o bem.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Passam como navios veleiros: como águia que se lança à comida.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Se eu disser: Me esquecerei da minha queixa, e mudarei o meu rosto, e tomarei alento;
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Receio todas as minhas dores, porque bem sei que me não terás por inocente.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 E, sendo eu ímpio, por que trabalharei em vão?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Ainda que me lave com água de neve, e purifique as minhas mãos com sabão,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Ainda me submergirás no fosso, e os meus próprios vestidos me abominarão.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Porque ele não é homem, como eu, a quem eu responda, vindo juntamente a juízo.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Não há entre nós árbitro que ponha a mão sobre nós ambos.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Tire ele a sua vara de cima de mim, e não me amedronte o seu terror.
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Então falarei, e não o temerei; porque assim não estou comigo.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
