Jó 39
1 Sabes tu o tempo em que as cabras montezes parem? ou consideraste as dores das cervas?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Contarás os meses que cumprem? ou sabes o tempo do seu parto?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Quando se encurvam, produzem seus filhos, e lançam de si as suas dores.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Seus filhos enrijam, crescem com o trigo: saem, e nunca mais tornam a elas.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Quem despediu livre o jumento montez? e quem soltou as prisões ao jumento bravo?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Ao qual dei o ermo por casa, e a terra salgada por suas moradas.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Ri-se do arroido da cidade: não ouve os muitos gritos do exator.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 O que descobre nos montes é o seu pasto, e anda buscando tudo que está verde.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Ou, querer-te-á servir o unicórnio? ou ficará na tua cavalariça?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Ou amarrarás o unicórnio com a sua corda no rego? ou estorroará após ti os vales?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Ou confiarás nele, por ser grande a sua força? ou deixarás a seu cargo o teu trabalho?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Ou fiarás dele que te torne o que semeaste e o recolherá na tua eira?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Vem de ti as alegres asas dos pavões, que tem penas de cegonha e da águia?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 A qual deixa os seus ovos na terra, e os aquenta no pó.
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 E se esquece de que algum pé os pise, ou os animais do campo os calquem.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Endurece-se para com seus filhos, como se não fossem seus: debalde é seu trabalho, porquanto está sem temor.
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Porque Deus a privou de sabedoria, e não lhe repartiu entendimento.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 A seu tempo se levanta ao alto: ri-se do cavalo, e do que vai montado nele.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Ou darás tu força ao cavalo? ou vestirás o seu pescoço com trovão?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Ou espanta-lo-ás, como ao gafanhoto? terrível é o fogoso respirar das suas ventas.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Escarva a terra, e folga na sua força, e sai ao encontro dos armados.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Ri-se do temor, e não se espanta, e não torna atráz por causa da espada.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Contra ele rangem a aljava, o ferro flamante da lança e do dardo.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Sacudindo-se, e removendo-se, escarva a terra, e não faz caso do som da buzina.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Na fúria do som das buzinas diz: Eia! e de longe cheira a guerra, e o trovão dos príncipes, e o alarido.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Ou vôa o gavião pela tua inteligência, e estende as suas asas para o sul?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Ou se remonta a águia ao teu mandado, e põe no alto o seu ninho?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Nas penhas mora e habita: no cume das penhas, e nos lugares seguros.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Desde ali descobre a preza: seus olhos a avistam desde longe.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 E seus filhos chupam o sangue, e onde há mortos ai está.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
