Jó 30
1 Porém agora se riem de mim os de menos idade do que eu, cujos pais eu teria desdenhado de pôr com os cães do meu rebanho.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 De que também me serviria a força das suas mãos? já de velhice se tinham esgotado neles.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 De míngua e fome andavam sós, e recolhiam-se para os lugares secos, tenebrosos, assolados e desertos.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Apanhavam malvas junto aos arbustos, e o seu mantimento eram as raízes dos zimbros.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Do meio dos homens foram expulsos, e gritavam contra eles, como contra o ladrão:
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Para habitarem nos barrancos dos vales, e nas cavernas da terra e das rochas.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Bramavam entre os arbustos, e ajuntavam-se debaixo das ortigas.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Eram filhos de doidos, e filhos de gente sem nome, e da terra foram expulsos.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Porém agora sou a sua canção, e lhes sirvo de rifão.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Abominam-me, e fogem para longe de mim, e do meu rosto não reteem o seu escarro.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Porque Deus desatou o meu cordão, e me oprimiu, pelo que sacudiram de si o freio perante o meu rosto.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Á direita se levantam os moços; empurram os meus pés, e preparam contra mim os seus caminhos de destruição.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Desbarataram-me o meu caminho: promovem a minha miséria: não tem ajudador.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Veem contra mim como por uma grande brecha, e revolvem-se entre a assolação.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Sobrevieram-me pavores; como vento perseguem a minha honra, e como nuvem passou a minha felicidade.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 E agora derrama-se em mim a minha alma: os dias da aflição se apoderaram de mim.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 De noite se me traspassam os meus ossos, e os pulsos das minhas veias não descançam.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Pela grandeza da força das dores se demudou o meu vestido, e ele como o cabeção da minha túnica me cinge.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Lançou-me na lama, e fiquei semelhante ao pó e à cinza.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Clamo a ti, porém tu não me respondes: estou em pé, porém para mim não atentas.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Tornaste-te a ser cruel contra mim: com a força da tua mão resistes violentamente.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Levantas-me sobre o vento, fazes-me cavalgar sobre ele, e derretes-me o ser.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Porque eu sei que me levarás à morte e à casa do ajuntamento determinado a todos os viventes.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Porém não estenderá a mão para o montão de terra, se houve clamor neles contra mim na sua desventura.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Porventura, não chorei sobre aquele que estava aflito? ou não se angustiou a minha alma pelo necessitado?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Todavia aguardando eu o bem, então me veio o mal, e esperando eu a luz, veio a escuridão.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 As minhas entranhas ferveram e não estão quietas: os dias da aflição me surpreenderam.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Denegrido ando, porém não do sol, e, levantando-me na congregação, clamo por socorro.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Irmão me fiz dos dragões, e companheiro dos avestruzes.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Enegreceu-se a minha pele sobre mim, e os meus ossos estão queimados do calor.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Pelo que se trocou a minha harmonia em lamentação, e o meu órgão em voz dos que choram.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
