Salmos 104
1 Bemdize, ó alma minha, ao Senhor: Senhor Deus meu, tu és magnificentissimo, estás vestido de gloria e de magestade.
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Elle se cobre de luz como de um vestido, estende os céus como uma cortina.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Põe nas aguas as vigas das suas camaras; faz das nuvens o seu carro, anda sobre as azas do vento.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Faz dos seus anjos espiritos, dos seus ministros um fogo abrazador.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Lançou os fundamentos da terra, para que não vacille em tempo algum.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Tu a cobres com o abysmo, como com um vestido: as aguas estavam sobre os montes.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Á tua reprehensão fugiram: á voz do teu trovão se apressaram.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Sobem aos montes, descem aos valles, até ao logar que para ellas fundaste.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Termo lhes pozeste, que não ultrapassarão, para que não tornem mais a cobrir a terra.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Tu, que fazes sair as fontes nos valles, as quaes correm entre os montes.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Dão de beber a todo o animal do campo; os jumentos montezes matam a sua sêde.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Junto d'ellas as aves do céu terão a sua habitação, cantando entre os ramos.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Elle rega os montes desde as suas camaras: a terra se farta do fructo das suas obras.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Faz crescer a herva para as bestas, e a verdura para o serviço do homem, para fazer sair da terra o pão,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 E o vinho que alegra o coração do homem, e o azeite que faz reluzir o seu rosto, e o pão que fortalece o coração do homem.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 As arvores do Senhor fartam-se de seiva, os cedros do Libano que elle plantou,
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Onde as aves se aninham: emquanto á cegonha, a sua casa é nas faias.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Os altos montes são um refugio para as cabras montezes, e as rochas para os coelhos.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Designou a lua para as estações: o sol conhece o seu occaso.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Ordenas a escuridão, e faz-se noite, na qual saem todos os animaes da selva.
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Os leõesinhos bramam pela preza, e de Deus buscam o seu sustento.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Nasce o sol e logo se acolhem, e se deitam nos seus covis.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Então sae o homem á sua obra e ao seu trabalho, até á tarde.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Ó Senhor, quão variadas são as tuas obras! todas as coisas fizeste com sabedoria; cheia está a terra das tuas riquezas.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Assim é este mar grande e muito espaçoso, onde ha reptis sem numero, animaes pequenos e grandes.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Ali andam os navios; e o leviathan que formaste para n'elle folgar.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Todos esperam de ti, que lhes dês o seu sustento em tempo opportuno.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Dando-lh'o tu, elles o recolhem; abres a tua mão, e se enchem de bens.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Escondes o teu rosto, e ficam perturbados: se lhes tiras o folego, morrem, e voltam para o seu pó.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Envias o teu Espirito, e são creados, e assim renovas a face da terra.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 A gloria do Senhor durará para sempre: o Senhor se alegrará nas suas obras.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Olhando elle para a terra, ella treme; tocando nos montes, logo fumegam.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Cantarei ao Senhor emquanto eu viver; cantarei louvores ao meu Deus, emquanto eu tiver existencia.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 A minha meditação ácerca d'elle será suave: eu me alegrarei no Senhor.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Desçam da terra os peccadores, e os impios não sejam mais. Bemdize, ó alma minha, ao Senhor. Louvae ao Senhor.
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
