Jó 3
1 Depois d'isto abriu Job a sua bocca, e amaldiçoou o seu dia.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 E Job respondeu, e disse:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Pereça o dia em que nasci, e a noite em que se disse: Foi concebido um homem!
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Converta-se aquelle dia em trevas; e Deus de cima não tenha cuidado d'elle, nem resplandeça sobre elle a luz.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Contaminem-n'o as trevas e a sombra de morte; habitem sobre elle nuvens: a escuridão do dia o espante!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 A escuridão tome aquella noite, e não se goze entre os dias do anno, e não entre no numero dos mezes!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ah que solitaria seja aquella noite, e suave musica não entre n'ella!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Amaldiçoem-n'a aquelles que amaldiçoam o dia, que estão promptos para levantar o seu pranto.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Escureçam-se as estrellas do seu crepusculo; que espere a luz, e não venha: e não veja as pestanas dos olhos da alva!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Porque não fechou as portas do ventre; nem escondeu dos meus olhos a canceira?
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Porque não morri eu desde a madre? e em saindo do ventre, não expirei?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Porque me receberam os joelhos? e porque os peitos, para que mamasse?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Porque já agora jazera e repousara; dormiria, e então haveria repouso para mim.
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Com os reis e conselheiros da terra, que se edificavam casas nos logares assolados,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Ou com os principes que tinham oiro, que enchiam as suas casas de prata,
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Ou como aborto occulto, não existiria: como as creanças que não viram a luz.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Ali os maus cessam de perturbar: e ali repousam os cançados.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Ali os presos juntamente repousam, e não ouvem a voz do exactor:
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Ali está o pequeno e o grande, e o servo fica livre de seu senhor.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Porque se dá luz ao miseravel, e vida aos amargosos d'animo?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Que esperam a morte, e não se acha: e cavam em busca d'ella mais do que de thesouros occultos:
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Que d'alegria saltam, e exultam, achando a sepultura:
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Ao homem, cujo caminho é occulto, e a quem Deus o encobriu?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Porque antes do meu pão vem o meu suspiro: e os meus gemidos se derramam como agua.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Porque o temor que temo me veiu: e o que receiava me aconteceu.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Nunca estive descançado, nem soceguei, nem repousei, mas veiu sobre mim a perturbação.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
