Hioba 4
1 Wtedy Elifaz z Temanu odpowiedział:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Jeśli będziemy rozmawiać z tobą, nie będzie ci przykro? Ale któż może się od mówienia powstrzymać?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Oto nauczałeś wielu i ręce słabe umocniłeś.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Twoje słowa podnosiły upadającego, a omdlałe kolana wzmacniałeś.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 A teraz, gdy [to] przyszło na ciebie, opadasz z sił, dotknęło cię i się trwożysz.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Czy twoja bojaźń nie była twoją ufnością, a prawość twoich dróg – twoją nadzieją?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Przypomnij sobie, proszę, czy kiedykolwiek zginął ktoś niewinny? Albo gdzie sprawiedliwych wytępiono?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Według tego, co zauważyłem, ci, którzy orzą zło i sieją niegodziwość, zbierają je.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Od tchnienia Boga giną i od powiewu jego gniewu niszczeją.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Ryk lwa, głos dzikiego lwa i zęby lwiątek są złamane.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Lew ginie z braku łupu i młode lwicy rozpraszają się.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Oto potajemnie doszło do mnie słowo i moje ucho usłyszało szept.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 W rozmyślaniu o nocnych widzeniach, gdy twardy sen spada na ludzi;
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Ogarnęły mnie strach i drżenie, od których wszystkie moje kości zadrżały.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Wtedy duch przeszedł przed moją twarzą, zjeżyły się włosy na moim ciele.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Stanął, lecz nie rozpoznałem jego wyglądu, [tylko jakiś] kształt [był] przed moimi oczami; nastała cisza, a potem usłyszałem głos [mówiący]:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Czy śmiertelny człowiek może być sprawiedliwszy niż Bóg? Czy człowiek [może być] czystszy niż jego Stwórca?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Oto swoim sługom nie ufa i w swoich aniołach dostrzega braki;
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 O ileż bardziej w tych, którzy mieszkają w domach glinianych, których podstawa jest w prochu – łatwiej [ich] zgnieść niż mola.
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Od poranka aż do wieczora są gładzeni; giną na wieki, a nikt [tego] nie zauważa.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Czy ich wspaniałość nie przemija wraz z nimi? Umierają, ale nie w mądrości.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
