Hioba 30
1 Ale teraz śmieją się ze mnie młodsi ode mnie, ci, których ojców nie uznałbym za godnych, by postawić ich z psami swojej trzody.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Na cóż by mi się przydała siła ich rąk, u których zginęła starość?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Byli samotni z powodu niedostatku i głodu i uciekali na pustkowie ciemne, jałowe i spustoszone.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Zrywają sobie malwę przy krzakach i korzenie jałowcowe na pokarm.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Wygnano ich spośród [ludzi], wołano za nimi jak [za] złodziejem;
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Tak że musieli mieszkać w rozpadlinach dolin, w jaskiniach podziemnych i skałach.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Między krzakami ryczeli, gromadzili się pod pokrzywami.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 [To byli] synowie ludzi wzgardzonych i synowie [ludzi] nikczemnych, podlejsi niż [proch] ziemi.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Ale teraz jestem [tematem] ich pieśni, stałem się [tematem] ich przysłowia.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Brzydzą się mną i oddalają się ode mnie, nie wstydzą się pluć mi w twarz.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 A ponieważ on rozluźnił mój sznur i upokorzył mnie, oni też rzucili przede mnie wędzidło.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Po [mojej] prawicy powstają młodzieńcy, odtrącają moje nogi i torują przeciwko mnie swoje drogi zguby.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Popsuli moją ścieżkę i przyczynili się do mojej nędzy, a nie mają pomocnika.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Napadli [na mnie] niczym przez szeroki wyłom i wśród spustoszenia nacierali [na mnie].
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Strach obrócił się przeciwko mnie, ściga moją duszę jak wiatr. Moje szczęście przemija jak chmura.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 A teraz rozpływa się we mnie moja dusza, ogarnęły mnie dni cierpienia;
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 W nocy ból przeszywa moje kości, a moje żyły nie mają odpoczynku.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Z powodu wielkiego cierpienia zmieniła się moja szata i ściska mnie jak kołnierz mej tuniki.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Wrzucił mnie w błoto, stałem się podobny do prochu i popiołu.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Wołam do ciebie, ale nie słuchasz mnie; staję, a na mnie nie patrzysz.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Stałeś się dla mnie okrutny, sprzeciwiasz mi się swoją mocną ręką.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Unosisz mnie na wietrze [i] wsadzasz mnie na niego, a rozwiewasz mój dobytek.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Wiem bowiem, że wydasz mnie na śmierć i do domu przeznaczonego dla wszystkich żyjących.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Do grobu jednak nie ściągnie [swej] ręki, choćby wołali, gdy będzie niszczyć.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Czy nie płakałem nad strapionym? Czy moja dusza nie smuciła się nad ubogim?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Gdy oczekiwałem dobra, oto przyszło zło; a gdy spodziewałem się światła, przyszła ciemność.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Moje wnętrze zawrzało [i] nie uspokoiło się; zaskoczyły mnie dni utrapienia.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Chodzę sczerniały, [ale] nie od słońca; powstaję i wołam w zgromadzeniu.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Stałem się bratem smoków, a towarzyszem młodych strusiów.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Moja skóra poczerniała na mnie i moje kości są spalone od gorączki.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Moja harfa zamieniła się w lament, a mój flet – w głos płaczących.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
