Psalmów 102
1 Modlitwa utrapionego, gdy będąc w ucisku, przed Panem wylewa żądość swoję. Panie! wysłuchaj modlitwę moję, a wołanie moje niechaj przyjdzie do ciebie.
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Nie ukrywaj oblicza twego przedemną; w dzień ucisku mego nakłoń ku mnie ucha twego; w dzień którego cię wzywam, prędko mię wysłuchaj.
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 Albowiem niszczeją jako dym dni moje, a kości moje jako ognisko wypalone są.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Porażone jest jako trawa, i uwiędło serce moje, tak, żem zapomniał jeść chleba swego.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 Od głosu wzdychania mego przylgnęły kości moje do ciała mego.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 Stałem się podobnym pelikanowi na puszczy; jestem jako puhacz na pustyniach.
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 Czuję, a jestem jako wróbel samotny na dachu.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 Przez cały dzień urągają mi nieprzyjaciele moi, a naśmiewcy moi przeklinają mię.
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 Bo jadam popiół jako chleb, a napój mój mięszam ze łzami,
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 Dla rozgniewania twego, i dla zapalczywości gniewu twego; albowiem podniósłszy mię porzuciłeś mię.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 Dni moje są jako cień nachylony, a jam jako trawa uwiądł;
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 Ale ty, Panie! trwasz na wieki, a pamiątka twoja od narodu do narodu.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Ty powstawszy zmiłujesz się nad Syonem; boć czas, żebyś się zlitował nad nim, gdyż przyszedł czas naznaczony.
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 Albowiem upodobały się sługom twoim kamienie jego, i nad prochem jego zmiłują się;
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 Aby się bali poganie imienia Pańskiego, a wszyscy królowie ziemscy chwały twojej;
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 Gdy pobuduje Pan Syon, i okaże się w chwale swojej;
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 Gdy wejrzy na modlitwę poniżonych, nie gardząc modlitwą ich.
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 To zapiszą dla narodu potomnego, a lud, który ma być stworzony, chwalić będzie Pana,
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 Że wejrzał z wysokości świątnicy swojej, że z nieba na ziemię spojrzał;
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 Aby wysłuchał wzdychania więźniów, i rozwiązał na śmierć skazanych;
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 Aby opowiadali na Syonie imię Pańskie, a chwałę jego w Jeruzalemie,
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 Gdy się pospołu zgromadzą narody i królestwa, aby służyły Panu.
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 Utrapił w drodze siłę moję, ukrócił dni moich;
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 Ażem rzekł; Boże mój! nie bierz mię w połowie dni moich; od narodu bowiem aż do narodu trwają lata twoje.
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 I pierwej niżeliś założył ziemię, i niebiosa, dzieło rąk twoich.
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 One pominą, ale ty zostajesz; wszystkie te rzeczy jako szata zwiotszeją, jako odzienie odmienisz je, i odmienione będą.
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 Ale ty tenżeś zawżdy jest, a lata twoje nigdy nie ustaną.
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 Synowie sług twoich, u ciebie mieszkać będą, a nasienie ich zmocni się przed tobą.
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
