< Marka 12 >
1 Tedy począł do nich mówić w podobieństwach: Człowiek jeden nasadził winnicę, i ogrodził ją płotem, i wykopał prasę, i zbudował wieżę, i najął ją winiarzom, i odjechał precz.
Și a început să le vorbească în parabole. “Un om a plantat o vie, a pus un gard în jurul ei, a săpat o groapă pentru presa de vin, a construit un turn, a dat-o în arendă unui fermier și a plecat în altă țară.
2 I posłał, gdy tego był czas, sługę do winiarzy, aby od winiarzy odebrał pożytki onej winnicy.
Când a venit vremea, a trimis un servitor la fermier pentru a lua de la acesta partea lui din roadele viei.
3 Lecz oni pojmawszy go, ubili, i odesłali próżnego.
L-au prins, l-au bătut și l-au trimis departe cu mâna goală.
4 I zasię posłał do nich sługę drugiego, którego też oni ukamionowawszy, głowę mu zranili, i odesłali obelżonego.
El a trimis din nou un alt slujitor la ei; dar ei au aruncat cu pietre în el, l-au rănit la cap și l-au trimis departe cu un tratament rușinos.
5 I zasię posłał inszego sługę; ale i tego zabili, i wiele innych, z których jedne ubili, a drugie pozabijali.
A trimis iarăși un altul, și l-au omorât pe el și pe mulți alții, bătându-i pe unii și omorându-i pe alții.
6 A mając jeszcze jednegoż swego miłego syna, posłał na ostatek do nich i tego, mówiąc: Wżdyć się będą wstydzili syna mego.
De aceea, având încă unul, fiul său preaiubit, l-a trimis ultimul la ei, zicând: “Îl vor respecta pe fiul meu”.
7 Ale oni winiarze rzekli między sobą: Tenci jest dziedzic; pójdźcie, zabijmy go, a będzie nasze dziedzictwo.
Dar țăranii aceia au zis între ei: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră'.
8 I wziąwszy go zabili, a wyrzucili precz z winnicy.
L-au luat, l-au ucis și l-au aruncat afară din vie.
9 Cóż tedy uczyni pan onej winnicy? Przyjdzie, a potraci one winiarze, i da winnicę innym.
Ce va face, așadar, stăpânul viei? Va veni și îi va nimici pe fermieri și va da via altora.
10 Izaliście nie czytali tego pisma: Kamień, który odrzucili budujący, ten się stał głową węgielną?
N-ați citit măcar Scriptura aceasta: “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost numit șef de colț.
11 Od Panać się to stało, i jest dziwne w oczach naszych.
Aceasta a fost de la Domnul. Este minunat în ochii noștri”?”?
12 Starali się tedy, jakoby go pojmać, ale się ludu bali; bo poznali, iż przeciwko nim ono podobieństwo powiedział. I zaniechawszy go, odeszli.
Ei au încercat să-L prindă, dar se temeau de mulțime, pentru că au înțeles că vorbea pilda împotriva lor. L-au lăsat și au plecat.
13 Potem posłali do niego niektóre z Faryzeuszów i z Herodyjanów, aby go usidlili w mowie.
Au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre erodieni, ca să-l prindă cu vorba.
14 A tak oni przyszedłszy rzekli mu: Nauczycielu! wiemy, żeś jest prawdziwy, a nie dbasz na nikogo; albowiem nie patrzysz na osobę ludzką, ale w prawdzie drogi Bożej uczysz; godziż się dać czynsz cesarzowi, czyli nie? Mamyż go dać, czyli nie dać?
După ce au venit, l-au întrebat: “Învățătorule, știm că ești cinstit și că nu te înfrânezi de la nimeni, căci nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este sau nu este drept să plătim impozite Cezarului?
15 A on poznawszy obłudę ich, rzekł im: Czemuż mię kusicie? Przynieście mi grosz, abym go oglądał.
Să dăm, sau să nu dăm?” Dar El, cunoscând ipocrizia lor, le-a zis: “De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-mi un denar, ca să-l văd”.
16 Tedy mu oni przynieśli; a on im rzekł: Czyjże to jest obraz i napis? A oni mu powiedzieli: Cesarski.
Și au adus-o. El le-a întrebat: “A cui este acest chip și această inscripție?” I-au spus: “A lui Cezar”.
17 I odpowiadając Jezus, rzekł im: Oddawajcież tedy, co jest cesarskiego, cesarzowi, a co jest Bożego, Bogu. I dziwowali mu się.
Isus le-a răspuns: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Ei s-au minunat foarte mult de el.
18 I przyszli do niego Saduceuszowie, którzy mówią, iż nie masz zmartwychwstania, i pytali go mówiąc:
Au venit la El niște saduchei, care ziceau că nu există înviere. L-au întrebat, zicând:
19 Nauczycielu! Mojżesz nam napisał, iż jeźliby czyj brat umarł, i zostawił żonę, a dziatek by nie zostawił, aby brat jego pojął żonę jego, a wzbudził nasienie bratu swemu.
“Învățătorule, Moise ne-a scris: “Dacă un frate al unui om moare și lasă în urma lui o soție și nu lasă copii, fratele său să ia pe soția lui și să ridice urmași fratelui său”.
20 Było tedy siedm braci; a pierwszy pojąwszy żonę umarł, i nie zostawił nasienia;
Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și, murind, nu a lăsat urmași.
21 A drugi pojąwszy ją, umarł, lecz i ten nie zostawił nasienia; także i trzeci.
Al doilea a luat-o și a murit, fără să lase copii în urma lui. Al treilea, la fel;
22 A tak ją pojęło onych siedm braci, a nie zostawili nasienia. Na ostatek po wszystkich umarła i ona niewiasta.
iar cei șapte au luat-o și nu au lăsat copii. Ultima dintre toate, femeia a murit și ea.
23 Przetoż przy zmartwychwstaniu gdy powstaną, któregoż z nich będzie żoną? bo siedm ich mieli ją za żonę.
La înviere, când vor învia, a cui soție va fi ea dintre ei? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
24 Na to Jezus odpowiadając rzekł im: Zaż nie dlatego błądzicie, iżeście nie powiadomi Pisma ani mocy Bożej?
Isus le-a răspuns: “Nu cumva vă înșelați, pentru că nu cunoașteți Scripturile și puterea lui Dumnezeu?
25 Albowiem gdy zmartwychwstaną, ani się żenią, ani za mąż wydawają; ale są jako Aniołowie w niebiesiech.
Căci, când vor învia din morți, nici nu se vor căsători, nici nu vor fi dați în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din ceruri.
26 A o umarłych, iż będą wzbudzeni, nie czytaliścież w księgach Mojżeszowych, jako Bóg do niego ze krza mówił, i rzekł: Jam jest Bóg Abrahama, Bóg Izaaka, i Bóg Jakóba?
Dar despre morți, despre faptul că vor învia, n-ați citit în cartea lui Moise, despre Tufișul, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”?
27 Bóg nie jestci Bogiem umarłych, ale Bogiem żywych: przetoż wy bardzo błądzicie.
El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Prin urmare, vă înșelați amarnic”.
28 A przystąpiwszy jeden z nauczonych w Piśmie, słysząc, że z sobą gadali, a widząc, że im dobrze odpowiedział, spytał go: Które jest najpierwsze ze wszystkich przykazanie?
Unul dintre cărturari, venind și auzindu-i pe ei întrebând împreună, și știind că le răspunsese bine, L-a întrebat: “Care poruncă este cea mai mare dintre toate?”
29 A Jezus mu odpowiedział: Najpierwsze ze wszystkich przykazanie jest: Słuchaj, Izraelu! Pan, Bóg nasz, Pan jeden jest.
Isus a răspuns: “Cel mai mare este: “Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul.
30 Przetoż będziesz miłował Pana, Boga twego, ze wszystkiego serca twego, i ze wszystkiej duszy twojej, i ze wszystkiej myśli twojej, i ze wszystkiej siły twojej; toć jest pierwsze przykazanie.
Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este prima poruncă.
31 A wtóre temu podobne to jest: Będziesz miłował bliźniego twego, jako samego siebie. Większego przykazania innego nad to nie masz.
Cea de-a doua este așa: “Ce este a doua poruncă? “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea”.”
32 Tedy mu rzekł on nauczony w Piśmie: Nauczycielu! zaprawdę dobrześ powiedział, iż jeden jest Bóg, a nie masz inszego oprócz niego.
Cărturarul i-a zis: “Cu adevărat, învățătorule, bine ai spus că El este unul și nu este altul decât El;
33 I miłować go ze wszystkiego serca i ze wszystkiej myśli i ze wszystkiej duszy i ze wszystkiej siły, a miłować bliźniego jako samego siebie, więcej jest nad wszystkie całopalenia i ofiary.
și a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine însuși este mai de preț decât toate arderile de tot și decât toate jertfele.”
34 A widząc Jezus, że on mądrze odpowiedział, rzekł mu: Niedalekoś jest od królestwa Bożego. I nie śmiał go nikt dalej pytać.
Isus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: “Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Nimeni nu a mai îndrăznit să-i pună întrebări după aceea.
35 Tedy Jezus odpowiadając rzekł, gdy uczył w kościele: Jakoż mówią nauczeni w Piśmie, iż Chrystus jest Syn Dawida?
Isus a răspuns, în timp ce învăța în templu: “Cum se face că scribii spun că Hristosul este fiul lui David?
36 Bo sam Dawid przez Ducha Świętego powiedział: Rzekł Pan Panu memu, siądź po prawicy mojej, aż położę nieprzyjacioły twoje podnóżkiem nóg twoich.
Căci David însuși a spus în Duhul Sfânt, “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea, până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
37 Ponieważ go sam Dawid nazywa Panem, jakoż tedy jest synem jego? a wielki lud rad go słuchał.
De aceea însuși David îl numește Domn, și cum ar putea fi fiul său?” Oamenii de rând l-au ascultat cu bucurie.
38 I mówił do nich w nauce swojej: Strzeżcie się nauczonych w Piśmie, którzy chcą w długich szatach chodzić, a być pozdrawiani na rynkach;
În învățătura sa, el le spunea: “Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, să primească salutări în piețe,
39 I na pierwszych stołkach siadać w bóżnicach, i pierwsze miejsca mieć na wieczerzach;
să obțină cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la sărbători,
40 Którzy pożerają domy wdów, a to pod pokrywką długich modlitw; cić odniosą cięższy sąd.
cei care devorează casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
41 A Jezus siedząc przeciwko skarbnicy, przypatrywał się, jako lud rzucał pieniądze do skarbnicy, i jako wiele bogaczów wiele rzucało.
Isus a șezut în fața vistieriei și a văzut cum mulțimea arunca bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați au aruncat mult.
42 I przyszedłszy jedna wdowa uboga, wrzuciła dwa drobne pieniążki, co czyni kwartnik.
O văduvă săracă a venit și a aruncat două monede mici de aramă, care sunt cât o monedă de un pătrar.
43 Tedy zwoławszy uczniów swoich rzekł im: Zaprawdę wam powiadam, że ta uboga wdowa więcej wrzuciła, niżeli ci wszyscy, którzy rzucali do skarbnicy.
El și-a chemat discipolii și le-a spus: “Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei care dau în vistierie,
44 Albowiem ci wszyscy z tego, co im zbywało, rzucali; ale ta z ubóstwa swego wszystko, co miała, wrzuciła, wszystkę żywność swoję.
căcitoți au dat din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea ca să trăiască.”