Hioba 4

1 Tedy odpowiedział Elifas Temańczyk, i rzekł:

Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2 Jeźli będziemy mówili z tobą, nie będzie ci to przykro? Ale któż się może od mówienia zatrzymać?

Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

3 Otoś ich wiele uczył, i ręceś mdłe potwierdzał.

Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

4 Upadającego wspierały mowy twoje, a kolana zemdlone posilałeś.

Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

5 A teraz, gdy to na cię przyszło, niecierpliwie znosisz, a iż cię dotknęło, trwożysz sobą.

Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

6 Azaż pobożność twoja nie była ufnością twoją, a uprzejmość spraw twoich oczekiwaniem twojem?

Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

7 Wspomnij proszę, kto kiedy niewinny zginął? albo gdzieby ludzie szczerzy zniszczeli?

Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

8 Jakom widał, że ci, którzy orali złość, i rozsiewali przewrotność, toż też zasię żęli.

După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

9 Bo tchnieniem Bożem giną, a od ducha gniewu jego niszczeją.

Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

10 Ryk lwi, i głos lwicy, i zęby lwiąt wytrącają.

Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

11 Lew ginie, iż nie ma łupu, i szczenięta lwie rozproszone bywają.

Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

12 Nadto doszło mię słowo potajemnie, i pojęło ucho moje cokolwiek z niego.

Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

13 W rozmyślaniu widzenia nocnego, gdy przypada twardy sen na ludzi,

În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

14 Zdjął mię strach i lękanie, które wszystkie kości moje przestraszyło.

Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

15 A duch szedł przed twarzą moją, tak, iż włosy wstały na ciele mojem.

Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

16 Stanął, a nie znałem twarzy jego, kształt tylko jakiś był przed oczyma memi; uciszyłem się, i słyszałem głos mówiący:

A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

17 Izali człowiek może być sprawiedliwszy niżeli Bóg; albo mąż czystszy niż Stworzyciel jego?

Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

18 Oto w sługach jego niemasz doskonałości, a w Aniołach swoich znalazł niedostatek;

Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

19 Daleko więcej w tych, co mieszkają w domach glinianych, których grunt jest na prochu, i starci bywają snadniej niżeli mól.

Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

20 Od poranku aż do wieczora bywają starci; a iż tego nie uważają, na wieki zginą.

Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

21 Azaż zacność ich nie pomija z nimi? umierają, ale nie w mądrości.

Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.