Hioba 29

1 Jeszcze dalej Ijob prowadził rzecz swoję, i rzekł:

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 Któż mi to da, abym był jako za miesięcy dawnych, za dni onych, których mię Bóg strzegł;

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 Gdy pochodnia jego świeciła nad głową moją, a przy świetle jego przechodziłem ciemności;

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 Jakom był za dni młodości mojej, gdy była przytomność Boża nad przybytkiem moim;

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 Gdy jeszcze Wszechmocny był ze mną, a około mnie dziatki moje;

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 Gdy ścieszki moje opływały masłem, a opoka wylewała mi źródła oliwy;

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 Gdym wychodził do bramy przez miasto, a na ulicy kazałem sobie gotować stolicę moję.

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Widząc mię młodzi ukrywali się, a starcy powstawszy stali.

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 Przełożeni przestawali mówić, a ręką zatykali usta swoje.

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 Głos książąt ucichał, a język ich do podniebienia ich przylegał.

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 Bo ucho słuchające błogosławiło mię, a oko widzące dawało o mnie świadectwo,

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 Żem wybawiał ubogiego wołającego, i sierotkę, i tego, który nie miał pomocnika.

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 Błogosławieństwo ginącego przychodziło na mię, a serce wdowy rozweselałem.

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 W sprawiedliwość obłoczyłem się, a ona zdobiła mię; sąd mój był jako płaszcz i korona.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 Byłem okiem ślepemu, a nogą chromemu.

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 Byłem ojcem ubogich, a sprawy, którejm nie wiedział, wywiadywałem się.

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 I kruszyłem szczęki złośnika, a z zębów jego wydzierałem łup.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 Przetożem rzekł: W gniaździe swojem umrę, a jako piasek rozmnożę dni moje.

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 Korzeń mój rozłoży się przy wodach, a rosa trwać będzie przez noc na gałązkach moich.

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 Chwała moja odmłodzi się przy mnie, a łuk mój w ręce mojej odnowi się.

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 Słuchano mię, i oczekiwano na mię, a milczano na radę moję.

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 Po słowie mojem nie powtarzano, tak na nich kropiła mowa moja.

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 Bo mię oczekiwali jako deszczu, a usta swe otwierali jako na deszcz późny.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Jeźlim żartował z nimi, nie wierzyli, a powagi twarzy mojej nie odrzucali.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 Jeźlim kiedy do nich przyszedł, siadałem na przedniejszem miejscu, i mieszkałem jako król w wojsku, a jako ten, który smutnych cieszy.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.