Hioba 14

1 Człowiek, narodzony z niewiasty, dni krótkich jest, i pełen kłopotów;

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 Wyrasta jako kwiat, i bywa podcięty, a ucieka jako cień, i nie ostoi się.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Wszakże i na takiego otwierasz oczy twoje, a przywodzisz mię do sądu z sobą.

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Któż pokaże czystego z nieczystego? Ani jeden;

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Gdyż zamierzone są dni jego, liczba miesięcy jego u ciebie; zamierzyłeś mu kres, którego nie może przestąpić.

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Odstąpże od niego, aż odpocznie, aż przejdzie jako najemniczy dzień jego.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Albowiem i o drzewie jest nadzieja, choć je wytną, że się jeszcze odmłodzi, a latorośl jego nie ustanie.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Choć się zstarzeje w ziemi korzeń jego, i w prochu obumrze pień jego:

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 Wszakże gdy uczuje wilgotność, puści się, i rozpuści gałęzie, jako szczep młody.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Ale człowiek umiera, zemdlony będąc, a umarłszy człowiek gdzież jest?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Jako uchodzą wody z morza, a rzeka opada i wysycha.

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 Tak człowiek, gdy się układzie, nie wstanie więcej, a pokąd stoją nieba, nie ocuci się, ani będzie obudzony ze snu swego.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 Obyżeś mię w grobie ukrył i utaił, ażby się uciszył gniew twój, a iżbyś mi zamierzył kres, kędy chcesz wspomnieć na mię! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Gdy umrze człowiek, izali żyć będzie? Po wszystkie dni wymierzonego czasu mego będę oczekiwał przyszłej odmiany mojej.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Zawołasz, a ja tobie odpowiem; a spraw rąk twoich pożądasz.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Aczkolwiekeś teraz kroki moje obliczył, ani odwłóczysz karania za grzech mój.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Zapięczętowane jest w wiązance przestępstwo moje, a zgromadzasz nieprawości moje.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Prawdziwie jako góra padłszy rozsypuje się, a skała przenosi się z miejsca swego.

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 Jako woda wzdrąża kamienie, a powodzią zalane bywa, co samo od siebie rośnie z prochu ziemi: tak nadzieję ludzką w niwecz obracasz.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Przemagasz go ustawicznie, a on schodzi; odmieniasz postać jego, i wypuszczasz go.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Będąli zacni synowie jego, tego on nie wie; jeźli też wzgardzeni, on nie baczy.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Tylko ciało jego, póki żyw, boleje, a dusza jego w nim kwili.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.