< Kaznodziei 10 >
1 Jako muchy zdechłe zasmradzają i psują olejek aptekarski: tak człowieka z mądrości i z sławy zacnago trochę głupstwa oszpeca.
Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
2 Serce mądrego jest po prawej stronie jego; ale serce głupiego po lewej stronie jego.
Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
3 I na ten czas, gdy głupi drogą idzie, serce jego niedostatek cierpi; bo pokazuje wszystkim, że głupim jest.
Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
4 Jeźliby duch panującego powstał przeciwko tobie, nie opuszczaj miejsca twego; albowiem pokora wstręt czyni grzechom wielkim.
Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
5 Jest złe, którem widział pod słońcem, to jest, błąd, który pochodzi od zwierzchności:
Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
6 Że głupi wywyższani bywają w godności wielkiej, a bogaci w mądrość nisko siadają;
Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
7 Widziałem sługi na koniach, a książąt chodzących piechotą jako sługi.
Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
8 kto kopie dół, sam weń wpada; a kto rozrzuca płot, wąż go ukąsi.
Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
9 Kto przenosi kamienie, urazi się niemi; a kto łupie drwa, niebezpieczen jest od nich.
Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
10 Jeźliże się stępi żelazo, a nie naostrzyłby ostrza jego, tedy mocy przyłożyć musi; ale to daleko lepiej mądrość sprawić może.
Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
11 Jeźli ukąsi wąż przed zaklęciem, nic nie pomogą słowa zaklinacza.
Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
12 Słowa ust mądrego są wdzięczne; ale wargi głupiego pożerają go.
Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
13 Początek słów ust jego głupstwo, a koniec powieści jego wielkie błazeństwo.
Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
14 Bo głupi wiele mówi, choć nie wie ten człowiek, co ma być. Albowiem któż mu oznajmi, co po nim nastanie?
Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
15 Głupi pracują aż do ustania, a przecie nie mogą dojść do miasta.
Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
16 Biada tobie, ziemio! której król jest dziecięciem, i której książęta rano biesiadują.
Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
17 Błogosławionaś ty, ziemio! której król jest synem zacnych, a której książęta czasu słusznego jadają dla posilenia, a nie dla opilstwa.
Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
18 Dla lenistwa się dach pochyla, a dla osłabiałych rąk przecieka dom.
Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
19 Dla uweselenia gotują uczty, i wino rozwesela żywot; ale pieniądze do wszystkiego dopomagają.
Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
20 Ani w myśli twojej królowi nie złorzecz, ani w skrytym pokoju twoim nie przeklinaj bogatego; albowiem i ptak niebieski doniósłby ten głos; a to, co ma skrzydła, objawiłoby powieść twoję.
Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.