< ایوب 14 >

انسان چقدر ناتوان است. عمرش کوتاه و پر از زحمت است. 1
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
مثل گل، لحظه‌ای می‌شکفد و زود پژمرده می‌شود و همچون سایهٔ ابری که در حرکت است به سرعت ناپدید می‌گردد. 2
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
ای خدا، آیا با انسانهای ضعیف بایستی اینچنین سختگیری کنی و از آنها بخواهی تا حساب پس دهند؟ 3
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
چطور انتظار داری از یک چیز کثیف چیز پاکی بیرون آید؟ 4
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
روزهای عمر او را از پیش تعیین کرده‌ای و او قادر نیست آن را تغییر دهد. 5
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
پس نگاه غضب‌آلود خود را از وی برگردان و او را به حال خود بگذار تا پیش از آنکه بمیرد چند صباحی در آرامش زندگی کند. 6
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
برای درخت امیدی هست، چون اگر بریده شود باز سبز می‌شود و شاخه‌های تر و تازه می‌رویاند. 7
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
اگر ریشه‌هایش در زمین فرسوده شود و کنده‌اش بپوسد، باز مانند نهال تازه نشانده‌ای به مجرد رسیدن آب از نو جوانه زده، شکوفه می‌آورد. 8
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
ولی وقتی انسان می‌میرد، رمقی در او باقی نمی‌ماند. دم آخر را برمی‌آورد و اثری از او باقی نمی‌ماند. 10
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
همان‌طور که آب دریا بخار می‌گردد و آب رودخانه در خشکسالی ناپدید می‌شود، همچنان انسان برای همیشه بخواب می‌رود و تا نیست شدن آسمانها دیگر برنمی‌خیزد و کسی او را بیدار نمی‌کند. 11
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
ای کاش مرا تا زمانی که خشمگین هستی در کنار مردگان پنهان می‌کردی و پس از آن دوباره به یاد می‌آوردی. (Sheol h7585) 13
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
وقتی انسان بمیرد، آیا دوباره زنده می‌شود؟ من در تمام روزهای سخت زندگی در انتظار مرگ و خلاصی خود خواهم بود. 14
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
آنگاه تو مرا صدا خواهی کرد و من جواب خواهم داد؛ و تو مشتاق این مخلوق خود خواهی شد. 15
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
مواظب قدمهایم خواهی بود و گناهانم را از نظر دور خواهی داشت. 16
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
تو خطاهای مرا خواهی پوشاند و گناهانم را پاک خواهی نمود. 17
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
کوهها فرسوده و ناپدید می‌شوند. آب، سنگها را خرد می‌کند و به صورت شن درمی‌آورد. سیلابها خاک زمین را می‌شوید و با خود می‌برد. به همین گونه تو امید انسان را باطل می‌سازی. 18
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
او را از توان می‌اندازی و پیر و فرتوت به کام مرگ می‌فرستی. 20
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
اگر پسرانش به عزت و افتخار برسند او از آنها اطلاع نخواهد داشت و اگر به ذلت و خواری بیفتند از آن نیز بی‌خبر خواهد بود. 21
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
نصیب انسان فقط اندوه و درد است. 22
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

< ایوب 14 >