ਅੱਯੂਬ 29
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 ੨ “ਕਾਸ਼ ਕਿ ਮੇਰੇ ਹਾਲਾਤ ਪ੍ਰਾਚੀਨ ਮਹੀਨਿਆਂ ਜਿਹੇ ਹੁੰਦੇ, ਜਿਵੇਂ ਉਨ੍ਹਾਂ ਦਿਨਾਂ ਵਿੱਚ ਜਦ ਪਰਮੇਸ਼ੁਰ ਮੇਰੀ ਪਾਲਣਾ ਕਰਦਾ ਸੀ,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 ੧੧ ਜੋ ਕੋਈ ਮੈਨੂੰ ਸੁਣਦਾ ਤਾਂ ਉਹ ਮੈਨੂੰ ਧੰਨ ਆਖਦਾ ਸੀ, ਅਤੇ ਜਦ ਕੋਈ ਮੈਨੂੰ ਵੇਖਦਾ ਤਦ ਮੇਰੇ ਵਿਖੇ ਉਹ ਸਾਖੀ ਦਿੰਦਾ ਸੀ,
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 ੧੨ ਕਿਉਂ ਜੋ ਮੈਂ ਮਸਕੀਨ ਨੂੰ ਛੁਡਾਉਂਦਾ ਸੀ ਜਦੋਂ ਉਹ ਦੁਹਾਈ ਦਿੰਦਾ, ਅਤੇ ਯਤੀਮ ਨੂੰ ਜਦੋਂ ਉਹ ਦਾ ਕੋਈ ਸਹਾਇਕ ਨਹੀਂ ਸੀ।
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 ੨੨ ਮੇਰੇ ਬੋਲਣ ਦੇ ਮਗਰੋਂ ਉਹ ਫੇਰ ਨਹੀਂ ਬੋਲਦੇ ਸਨ, ਅਤੇ ਮੇਰੀਆਂ ਗੱਲਾਂ ਉਹਨਾਂ ਉੱਤੇ ਮੀਂਹ ਦੀ ਤਰ੍ਹਾਂ ਵਰ੍ਹਦੀਆਂ ਸਨ।
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 ੨੪ ਜਦ ਉਹ ਬੇਆਸ ਹੁੰਦੇ ਤਾਂ ਮੈਂ ਉਹਨਾਂ ਨੂੰ ਮੁਸਕਰਾ ਕੇ ਪ੍ਰਸੰਨ ਕਰਦਾ ਸੀ ਅਤੇ ਮੇਰੇ ਮੁੱਖ ਦਾ ਚਾਨਣ ਉਹਨਾਂ ਲਈ ਬਹੁਮੁੱਲਾ ਸੀ।
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 ੨੫ ਮੈਂ ਉਹਨਾਂ ਦਾ ਰਾਹ ਚੁਣਦਾ ਸੀ ਅਤੇ ਪਰਮੁੱਖ ਹੋ ਕੇ ਬਹਿੰਦਾ ਸੀ, ਅਤੇ ਅਜਿਹਾ ਵੱਸਦਾ ਜਿਵੇਂ ਫੌਜ ਵਿੱਚ ਰਾਜਾ, ਉਸ ਵਾਂਗੂੰ ਜਿਹੜਾ ਸੋਗੀਆਂ ਨੂੰ ਤਸੱਲੀ ਦਿੰਦਾ ਹੈ।”
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
