< Faarfannaa 114 >

1 Yeroo sabni Israaʼel biyya Gibxii, manni Yaaqoobis saba afaan ormaa dubbatu keessaa baʼetti,
Quand Israël sortit d’Égypte, quand la maison de Jacob s’éloigna d’un peuple barbare,
2 Yihuudaan mana qulqullummaa Waaqaa, Israaʼel immoo bulchiinsa isaa taʼe.
Juda devint son sanctuaire, Israël son domaine.
3 Galaanni argee baqate; Yordaanosis duubatti deebiʼe;
La mer le vit et s’enfuit, le Jourdain retourna en arrière;
4 tulluuwwan akka korbeeyyii hoolaa, gaarranis akkuma xobbaallaawwan hoolaa burraaqan.
les montagnes bondirent comme des béliers, les collines comme des agneaux.
5 Yaa galaana, ati maaliif baqatte? Yaa Yordaanos, atis maaliif duubatti deebite?
Qu’as-tu, mer, pour t’enfuir? Jourdain, pour retourner en arrière?
6 Yaa tulluuwwan, isin maaliif akka korbeeyyii hoolaa, yaa gaarran isinis maaliif akka xobbaallaawwan hoolaa burraaqxu?
Qu’avez-vous, montagnes, pour bondir comme des béliers, et vous, collines, comme des agneaux?
7 Yaa lafa, fuula Gooftaa duratti, fuula Waaqa Yaaqoob duratti holladhu;
Tremble, ô terre, devant la face du Seigneur, devant la face du Dieu de Jacob,
8 inni kattaa gara harootti, kattaa jabaa immoo gara burqaa bishaaniitti geeddare.
qui change le rocher en étang, le roc en source d’eaux.

< Faarfannaa 114 >