< Salmenes 56 >
1 Til songmeisteren, etter «Den mållause duva langt burte»; av David, ein miktam, då filistarane tok honom i Gat. Ver meg nådig, Gud, for menneskje vil sluka meg; heile dagen trengjer dei meg med strid.
Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui David, când filistenii l-au prins în Gat. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghiți; el mă oprimă, luptând zilnic.
2 Dei vil sluka meg dei som lurar på meg, heile dagen; for mange er dei som i stormod strider imot meg.
Dușmanii mei m-ar înghiți zilnic, căci mulți luptă împotriva mea, O cel Preaînalt.
3 Den dagen då eg ottast, set eg mi lit til deg.
Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.
4 Ved Gud skal eg lova hans ord, til Gud set eg lit, eg ottast ikkje, kva skulde kjøt kunna gjera meg?
În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-am pus încrederea; nu mă voi teme de ce îmi poate face carnea.
5 Heile dagen rengjer dei mine ord; alle deira tankar er imot meg til det som vondt er.
În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.
6 Dei slær seg saman, dei lurer, dei vaktar på mine stig, då dei trår etter livet mitt.
Ei se adună, se ascund, îmi pândesc pașii, în timp ce îmi așteaptă sufletul.
7 Skulde dei med sin vondskap koma seg undan? Gud, støyt folkeslag ned i vreide!
Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul, Dumnezeule.
8 Du hev talt kor ofte eg hev fare på flugt, mine tåror er gøymde i di flaska; stend dei ikkje i di bok?
Tu istorisești rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burduful tău, nu sunt ele în cartea ta?
9 Då skal mine fiendar venda attende, den dagen eg ropar; det veit eg, at Gud er med meg.
Dușmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine, aceasta știu; căci Dumnezeu este de partea mea.
10 Ved Gud skal eg lova ordet; ved Herren skal eg lova ordet.
În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lăuda cuvântul lui.
11 Til Gud set eg lit, eg ottast ikkje; kva kann menneskje gjera meg?
În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de ce îmi poate face omul.
12 Gud, eg hev lovnader på meg til deg; eg vil løysa deim ut med takkoffer til deg.
Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îți voi întoarce laude.
13 For du hev berga mi sjæl frå dauden, ja mine føter frå fall, so eg kann ferdast for Gud i ljoset åt dei livande.
Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii?