< Salmenes 147 >
1 Halleluja! For det er godt å lovsyngja vår Gud, for yndelegt er det, og lovsong høver vel.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Herren byggjer upp Jerusalem, han samlar dei burtdrivne israelitar.
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 Han lækjer deim som hev sundbrote hjarta, og bind um deira verkjande sår.
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Han set tal på stjernorne, han nemner deim alle med namn.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Stor er vår Herre og veldug i magt, på hans vit er det ikkje mål.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Herren held dei spaklyndte uppe, dei ugudlege bøygjer han ned til jordi.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Syng for Herren med takkesong, syng lov for vår Gud med cither!
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 han som tekkjer himmelen med skyer, han som lagar regn for jordi, han som let det veksa gras på fjelli.
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Han gjev feet for, ramn-ungarne som ropar.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Han hev ikkje hug til hestens styrke, han hev ikkje hugnad i mannsens leggjer.
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Herren hev hugnad i deim som ottast han, deim som ventar på hans miskunn.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Jerusalem, prisa Herren, Sion, lova din Gud!
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 For stengerne på dine portar hev han gjort faste, han hev velsigna dine born i deg.
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 Han gjev dine grensor fred, han mettar deg med den feitaste kveite.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Han sender sin tale til jordi, fort spring hans ord.
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Han som gjev snø som ull, han strår ut rim som oska.
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Han kastar sin is som småe stykke; kven kann standa for hans kulde?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Han sender sitt ord og smeltar deim, han let vinden sin blåsa, då renn vatn.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Han hev kunngjort sitt ord for Jakob, sine fyresegner og rettar for Israel.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Soleis hev han ikkje gjort med noko folk, og hans rettar - deim kjenner dei ikkje. Halleluja!
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.