Salmenes 109
1 Til songmeisteren; av David, ein salme. Min lovsongs Gud, teg ikkje!
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 For dei hev late upp sin ugudlege og falske munn imot meg, dei hev tala imot meg med ljugartunga.
Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 Med hatfulle ord hev dei kringsett meg og ført strid imot meg utan årsak.
M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 Til løn for min kjærleik stod dei imot meg, endå eg berre bed,
Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 dei hev lagt vondt yver meg til løn for godt og hat til løn for min kjærleik.
Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Set ein ugudleg yver honom, og lat ein klagar standa ved hans høgre hand!
Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Når han vert dømd, lat honom ganga skuldig ut, og lat hans bøn verta til synd!
Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Lat hans dagar verta få, lat ein annan få hans embætte!
Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Lat hans born verta farlause og kona hans enkja!
Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Lat hans born flakka ikring og beda seg, lat deim ganga som tiggarar frå sin øydelagde heim!
Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Lat okerkallen leggja snara um all hans eigedom, og framande plundra hans avling!
Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Lat ingen finnast som hyser miskunn imot honom, og ingen som ynkast yver hans farlause born!
Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Lat hans etterkomarar ganga til grunnar og deira namn verta utstroke i næste ættled!
Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 Hans fedra skuld vere i minne hjå Herren, og syndi åt mor hans verte ikkje utstroki!
Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Dei vere alltid for Herrens åsyn, og han rydje deira minne ut av jordi,
Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 av di han ikkje kom i hug å gjera miskunn, men forfylgde ein arm og fatig mann, og ein hjarteskræmd og vilde drepa honom.
Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Han elska forbanning, og denne kom yver honom, han lika ikkje velsigning, og denne kom langt burt frå honom.
Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 Han klædde seg i forbanning som sitt klædeplagg, og ho trengde som vatn inn i hans liv, og som olje i hans bein.
Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Lat henne verta honom til ei kåpa som han sveiper seg i, og til eit belte som han alltid bind um seg!
Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Dette vere løni frå Herren åt mine motstandarar, og åt deim som talar vondt imot mi sjæl!
Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Og du, Herre, Herre, gjer vel imot meg for ditt namn skuld, etter som di miskunn er god, so berga meg!
Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 For arm og fatig er eg, og mitt hjarta er gjenomstunge i meg.
Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Som ein skugge når han lengjest, kverv eg burt, eg vert jaga burt som ein grashopp.
Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Mine kne er ustøde av fasta, og holdet mitt misser feita.
Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 Og eg hev vorte til spott for deim; når dei ser meg, rister dei på hovudet.
Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Hjelp meg, Herre min Gud, frels meg etter di miskunn!
Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 so dei må kjenna, at dette er di hand, at du, Herre, hev gjort det.
Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Dei forbannar, men du velsignar, dei stend upp, men vert skjemde, og din tenar gled seg.
Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Mine motstandarar skal klæda seg i skjemsla og sveipa seg i si skam som i ei kåpa.
Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Eg vil takka Herren storleg med min munn, og midt imillom mange vil eg lova honom.
Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 For han stend på høgre sida åt den fatige til å frelsa honom frå deim som dømer hans sjæl.
Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
