Salomos Ordsprog 28
1 Dei gudlause flyr um ingen deim elter, dei rettferdige er som ungløva trygge.
Cel stricat fuge când nu îl urmărește nimeni, dar cei drepți sunt cutezători ca un leu.
2 Syndar eit land, fær det mange herrar, men hev folket mykje vit, varer retten lenge.
Din cauza fărădelegii unei țări sunt mulți prinți în ea, dar printr-un om al priceperii și cunoașterii, starea țării va fi prelungită.
3 Ein fatig herre som trykkjer dei arme, er eit regn som herjar og ikkje gjev brød.
Un om sărac care asuprește pe sărac este ca o ploaie torențială care nu lasă mâncare.
4 Dei som gjeng ifrå lovi, prisar dei gudlause, men dei som held lovi, harmast på deim.
Cei ce părăsesc legea laudă pe cei stricați, dar cei ce țin legea se luptă cu ei.
5 Vonde folk skynar ikkje kva rett er, men dei som søkjer Herren, skynar alt.
Oamenii răi nu înțeleg judecata, dar cei ce caută pe DOMNUL înțeleg totul.
6 Betre er ein fatigmann som ferdast lytelaust, enn ein rikmann som er rang og gjeng tvo vegar.
Mai bun este săracul care umblă în integritatea lui, decât cel care este pervers în căile lui, deși este bogat.
7 Den som agtar på rettleiding, er ein vitug son, men den som hev lag med øydarar, fører skam yver far sin.
Oricine ține legea este un fiu înțelept, dar cel ce este un însoțitor al celor destrăbălați rușinează pe tatăl său.
8 Den som aukar si eiga med renta og oker, han sankar åt den som er god mot dei arme.
Cel ce prin camătă și câștig nedrept își mărește averea, o va aduna pentru cel ce se va milostivi de săraci.
9 Um ein vil venda øyra burt og ikkje høyra lovi, er jamvel bøni hans ein styggedom.
Cel ce își întoarce urechea de la auzirea legii, chiar [și] rugăciunea lui va fi urâciune.
10 Den som villar ærlegt folk inn på ein vond veg, han skal stupa i si eigi grav, men dei lytelause skal erva det som godt er.
Oricine duce pe cei drepți în rătăcire pe o cale rea, va cădea el însuși în propria lui groapă; dar cei integri vor avea în posesiune lucruri bune.
11 Ein rikmann tykkjer han er vis, men ein fatigmann med vit granskar honom ut.
Omul bogat este înțelept în îngâmfarea lui, dar săracul care are înțelegere îl cercetează.
12 Held dei rettferdige høgtid, stend det herleg til, men når gudlause kjem seg upp, lyt ein leita etter folk.
Când cei drepți se bucură este o mare glorie, dar când cei stricați se ridică, omul se ascunde.
13 Den som dyl misgjerningarne sine, hev ikkje lukka med seg, men den som sannar deim og vender seg ifrå deim, han finn miskunn.
Cel ce își acoperă păcatele nu va prospera, dar oricine le mărturisește și se lasă de ele va primi milă.
14 Sæl den mannen som alltid ottast, men den som gjer hjarta sitt hardt, han fell i ulukka.
Fericit este omul care se teme întotdeauna, dar cel ce își împietrește inima va cădea în ticăloșie.
15 Burande løva og ein grådig bjørn er gudlaus hovding yver fatigt folk.
Precum un leu care rage și un urs căutând pradă, așa este un conducător stricat peste poporul sărac.
16 Du hovding fatig på vit og rik på vald! Dei som hatar urett vinning, skal liva lenge.
Prințul care duce lipsă de înțelegere este și un mare opresor, dar cel ce urăște lăcomia își va lungi zilele.
17 Ein mann med blodskuld yver seg er på flugt alt til gravi, ingen må hjelpa honom.
Un om care varsă violent sângele oricărei persoane va fugi la groapă; să nu îl oprească nimeni.
18 Den som ferdast lytelaust, vert frelst, men den range tvivegs-farar fell på den eine.
Oricine umblă cu integritate va fi salvat, dar cel pervers în căile lui va cădea fără întârziere.
19 Den som dyrkar si jord, fær nøgdi av brød, men den som fer etter fåfengt, fær nøgdi av armod.
Cel ce își ară pământul va avea multă pâine, dar cel ce se duce după oameni de nimic va avea destulă sărăcie.
20 Ein trufast mann fær rik velsigning, men den som renner etter rikdom, vert ei urefst.
Un om credincios va abunda cu binecuvântări, dar cel ce se grăbește să fie bogat nu va fi nevinovat.
21 Det er’kje godt når ein gjer mannemun, men mang ein mann vert brotsmann for ein brødbit.
Nu este bine să părtinești oamenii; chiar pentru o bucată de pâine acel om va călca legea.
22 I bråhast vil den ovundsjuke verta rik, og han veit’kje at vanråd vil koma på han.
Cel ce se grăbește să se îmbogățească are un ochi rău și nu ia aminte că sărăcia va veni peste el.
23 Den som refser ein mann, vinn seg takk til slutt meir enn den som smeikjer med tunga si.
Cel care mustră un om la sfârșit va găsi mai multă favoare decât cel ce lingușește cu limba.
24 Den som plundrar far sin og mor si og segjer: «Det er ikkje synd, » han er øydelands lagsbror.
Oricine jefuiește pe tatăl său sau pe mama sa și spune: Nu este fărădelege; același este însoțitorul unui nimicitor.
25 Den vinnekjære valdar trætta, men den som lit på Herren, fær kveikjing.
Cel mândru în inimă stârnește ceartă, dar cel ce își pune încrederea în DOMNUL va fi îngrășat.
26 Den som lit på vitet sitt, han er ein dåre, men den som vandrar i visdom, vert frelst.
Cel ce se încrede în propria inimă este un prost, dar oricine umblă cu înțelepciune va fi eliberat.
27 Den som gjev den fatige, vantar inkje, men den som let att augo, fær mykje banning yver seg.
Cel ce dă săracului nu va duce lipsă, dar cel ce își acoperă ochii va avea multe blesteme.
28 Når gudlause kjem seg upp, då gøymer folk seg, men når dei gjeng til grunns, då aukar dei rettferdige.
Când cei stricați se înalță, oamenii se ascund; dar când pier cei răi, cei drepți se înmulțesc.
