Klagesangene 5
1 Kom i hug, Herre, kor det er med oss! Skoda etter og sjå, kor me er svivyrde!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Vår arv er komen åt framande, våre hus åt utlendske menner.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Farlause er me vortne, hev ikkje far. Møderne våre er som enkjor.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Me lyt kjøpa det vatnet me drikk, vår ved lyt me betala.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Våre forfylgjarar hev me på halsen; me er trøytte, fær ikkje kvild.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Til Egyptarland rette me hand, til Assyria, vilde mettast med brød.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Våre feder synda, dei er burte, me lyt bera deira misgjerningar.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Trælar er våre herrar, og ingen riv oss ut or deira hand.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Me søkjer vårt brød med livsens fåre for sverdet i øydemark.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Vår hud er glodheit som omnen, for svolten som gneg og brenn.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Kvende hev i Sion dei skjemt, møyar i byarne i Juda.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Hovdingar hengde dei med si hand, gamle viste dei ikkje vyrdnad.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Ungmenne laut bera kverni, og gutar seig ned med vedbyrdi på.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Dei gamle sit ikkje lenger i porten, dei unge ikkje meir med sitt strengespel.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Det er slutt med vår hjartans gleda, vår dans er umsnudd til sorg.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Kransen er fallen av vårt hovud; usæle me, at me hev synda!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Difor er hjarta vårt sjukt, di so er augo våre dimme -
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 for Sions fjell som ligg audt, der renner no revar ikring.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Du, Herre, sit æveleg konge, frå ætt til ætt stend din kongsstol.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Kvi vil du oss æveleg gløyma, ganga frå oss dagarne lange?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Vend oss, Herre, til deg, so kjem me; nya upp att våre dagar frå gamalt!
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 For du kann vel ikkje reint ha støytt oss burt, vera so ovleg harm på oss.
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
