Josvas 22

1 Då kalla Josva til seg rubenitarne og gaditarne og helvti av Manasse-ætti

Atunci Iosua a chemat pe rubeniți și pe gadiți și jumătatea tribului lui Manase,

2 og sagde til deim: «De hev gjort alt det Moses, Herrens tenar, sagde med dykk, og meg hev de og lydt i alt eg hev sagt.

Și le-a spus: Voi ați ținut la tot ce v-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, și ați ascultat de vocea mea în tot ce v-am poruncit.

3 I heile denne lange tidi hev de ikkje vike frå brørne dykkar; de hev halde dykk trutt etter det som Herren, dykkar Gud, sagde fyre.

Nu ați părăsit pe frații voștri în aceste multe zile, până în această zi; și ați ținut sarcina poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru.

4 Og no hev Herren, dykkar Gud, late brørne dykkar koma til ro, som han hadde lova deim; far no de heim att til tjeldbuderne dykkar, åt dykkar eige land, det som Moses, Herrens tenar, gav dykk på hi sida Jordan.

Și acum, DOMNUL Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, așa cum le-a promis; de aceea acum, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara pe care o aveți în stăpânire, pe care v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI, dincolo de Iordan.

5 Men kom vel i hug å leva etter dei bodi og den lovi som Moses, Herrens tenar, lærde dykk, at de skal elska Herren, dykkar Gud, og all tid ganga på hans vegar, og halda bodi hans, og vera trugne imot honom, og tena honom av heile dykkar hjarta og all dykkar hug!»

Numai luați bine aminte să împliniți porunca și legea pe care vi le-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, ca să iubiți pe DOMNUL Dumnezeul vostru și să umblați în toate căile lui și să țineți poruncile lui și să vă alipiți de el și să îi serviți cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru.

6 So lyste Josva velsigning yver deim, og bad deim vel liva, og dei for heim att.

Și Iosua i-a binecuvântat și le-a dat drumul; și ei au plecat la corturile lor.

7 Den eine helvti av Manasse-ætti hadde fenge land i Basan av Moses, og den andre helvti hadde Josva gjeve land vestanfor Jordan, saman med brørne deira. Som no Josva gav deim heimlov og velsigna deim,

Și jumătății din tribul lui Manase, Moise îi dăduse moștenire în Basan; dar celeilalte jumătăți, Iosua îi dăduse moștenire între frații lor, dincoace de Iordan, spre vest. Și Iosua, când le-a dat drumul la corturile lor, i-a și binecuvântat,

8 sagde han og til deim: «No fer de heim att med mange eignaluter og ovmykje bufe, med sylv og gull og kopar og jarn og ovmange klæde. Byt no med brørne dykkar det herfanget de hev teke frå fienden!»

Și le-a vorbit, spunând: Întoarceți-vă la corturile voastre cu multe averi și cu turme foarte multe și cu argint și cu aur și cu aramă și cu fier și cu haine foarte multe; împărțiți cu frații voștri prada dușmanilor voștri.

9 So tok dei då på heimvegen, Rubens-sønerne og Gads-sønerne og helvti av Manasse-ætti; dei skildest med dei andre Israels-sønerne og for frå Silo i Kana’ans-landet attende til Gilead, sitt eige land, der dei hadde fenge seg bustad, soleis som Moses hadde lova deim frå Herren.

Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase s-au întors și au plecat de la copiii lui Israel din Șilo, care este în țara Canaanului, pentru a merge în țara Galaadului, în țara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit-o după cuvântul DOMNULUI prin mâna lui Moise.

10 Men då dei kom til dei steinkrinsarne som er attmed Jordan, i Kana’ans-landet, sette dei upp eit altar der, attmed Jordan, eit stort og sjålegt altar.

Și când au venit în ținuturile Iordanului, care sunt în țara Canaanului, copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase au zidit acolo, lângă Iordan, un altar, un altar mare la vedere.

11 Då fekk Israels-sønerne høyra at folk sagde: «Sjå, Rubens-sønerne og Gads-sønerne og helvti av Manasse-ætti hev sett upp eit altar burtmed Jordankrinsarne, fremst i Kana’ans-landet, på den sida som høyrer til Israels-sønerne; »

Și copiii lui Israel au auzit spunându-se: Iată, copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaanului, în ținuturile Iordanului, la trecătoarea fiilor lui Israel.

12 og då Israels-sønerne høyrde det, samla heile lyden seg i Silo, og vilde fara imot deim med ufred.

Și când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Șilo, ca să meargă împotriva lor la război.

13 Men fyrst sende dei Pinehas, son åt Eleazar, øvstepresten, til Gileadlandet,

Și copiii lui Israel au trimis la copiii lui Ruben și la copiii lui Gad și la jumătatea tribului lui Manase în țara Galaadului pe Fineas, fiul preotului Eleazar,

14 og saman med honom ti fyrstar, som var or kvar sitt fylke i Israel og hovdinger yver kvar si grein av Israels-ætterne.

Și zece prinți împreună cu el, câte un prinț din fiecare casă părintească, din toate triburile lui Israel; și fiecare dintre ei era cap al unei case părintești, între miile lui Israel.

15 Då so dei kom til Gileadlandet og fann Rubens-sønerne og Gads-sønerne og helvti av Manasse-ætti, tala dei soleis til deim:

Și au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad și la jumătatea tribului lui Manase, în țara Galaadului și le-au vorbit, spunând:

16 «So segjer heile Herrens lyd: «Kva er dette for svik de no hev gjort mot Israels Gud, med di de no hev vendt dykk burt ifrå Herren og bygt dykk eit altar? Kvifor hev de no sett dykk upp imot Herren?

Astfel spune toată adunarea DOMNULUI: Ce fărădelege ați făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateți astăzi de la a-l urma pe DOMNUL, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI?

17 Var det’kje nok med det brotet me gjorde då me heldt oss til Peor, so ulukka kom yver Herrens lyd? Det brotet hev me endå ikkje reinsa oss frå,

Este prea puțin pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu suntem curățiți nici până în ziua aceasta, deși a fost o plagă în adunarea DOMNULUI,

18 og so vender de dykk no burt frå Herren! Men set de dykk i dag upp imot Herren, so fær heile Israel i morgon kjenna hans vreide.

Încât trebuie să vă abateți astăzi de la a-l urma pe DOMNUL? Și se va întâmpla, văzând că vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI, că mâine el se va înfuria pe toată adunarea lui Israel.

19 Eller tykkjer de det er ureint det landet de hev fenge til eigedom, so kom berre yver til Herrens eige land, der som Herrens hus stend, og få dykk ein bustad millom oss, men set dykk ikkje upp imot Herren, og set dykk ikkje upp imot oss, med di de byggjer dykk eit altar umfram altaret åt Herren, vår Gud!

Însă, dacă țara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceți în țara care este în stăpânirea DOMNULUI, unde locuiește cortul DOMNULUI și luați-vă pământ în stăpânire între noi; dar nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI și nu vă răzvrătiți împotriva noastră, zidindu-vă un altar în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru.

20 For ikkje Akan Zerahsson og med svik då han tok av det som var vigt! Då råma vreiden heile Israels-lyden, og han var ikkje den einaste som laut døy for det brotet han hadde gjort.»»

Nu a făcut fărădelege Acan, fiul lui Zerah, în lucrul blestemat și furia a căzut peste toată adunarea lui Israel? Iar acel om nu a pierit singur în nelegiuirea lui.

21 Då tok Rubens-sønerne og Gads-sønerne og halve Manasse-ætti til ords og tala so til hovdingarne yver Israels-ætterne:

Atunci copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase au răspuns și au zis capilor miilor lui Israel:

22 «Herren, den allvelduge Gud, veit det, ja Herren, den allvelduge Gud, han veit det, og Israel skal vita det, at det ikkje var i tråss og utruskap mot Herren

DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, el știe, și Israel însuși să știe; dacă din răzvrătire sau din fărădelege față de DOMNUL (nu ne salva în această zi!),

23 me bygde oss eit altar, og ikkje på den måten at me vilde venda oss burt frå Herren; var det det, so gjev du ikkje vilde hjelpa oss i dag! Ikkje heller var altaret bygt til å ofra brennoffer eller grjonoffer eller bera fram takkoffer på; var det so, då hemne Herren sjølv seg på oss!

Ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la a-l urma pe DOMNUL și să aducem pe el ofrande arse și dar de mâncare, sau să aducem pe el ofrande de pace, însuși DOMNUL să ne ceară socoteală.

24 Men det var ein ting me var rædde, difor gjorde me dette: me tenkte borni dykkar ein gong kunde koma til å segja til våre born: «Kva hev de å gjera med Herren, Israels Gud?

Și dacă nu am făcut-o mai degrabă de teama acestui lucru, spunând: Poate va veni timpul când copiii voștri vor vorbi copiilor noștri, spunând: Ce aveți voi a face cu DOMNUL Dumnezeul lui Israel?

25 Hev’kje Herren sett eit skilmerke, Jordan, millom oss og dykk, de Rubens-søner og Gads-søner! De eig ikkje med i Herren.» Soleis kunde borni dykkar få våre born til å halda upp med å ottast Herren.

Fiindcă DOMNUL a pus Iordanul ca graniță între noi și voi; voi, copii ai lui Ruben și fii ai lui Gad, nu aveți parte în DOMNUL. Și astfel copiii voștri vor face pe copiii noștri să înceteze a se teme de DOMNUL.

26 So kom me på at me vilde byggja dette altaret, ikkje til brennoffer eller slagtoffer,

De aceea noi am zis: Să ne pregătim acum să ne zidim un altar, nu pentru ofrandă arsă, nici pentru sacrificiu,

27 men det skulde vera eit vitne millom oss og dykk og millom dei ætterne som kjem etter oss, at me vil tena Herren for hans åsyn med brennofferi og slagtofferi og takkofferi våre, so ikkje borni dykkar ein gong skal segja til våre born: «De eig ikkje med i Herren!»

Ci ca mărturie între noi și voi și între generațiile noastre după noi, ca să facem serviciul DOMNULUI înaintea lui cu ofrandele arse ale noastre și cu sacrificiile noastre și cu darurile noastre de pace, ca să nu spună copiii voștri copiilor noștri în timpul care va veni: Voi nu aveți parte în DOMNUL.

28 Skulde dei nokosinne segja sovore med oss eller etterkomararne våre, tenkte me, so vil me svara: «Sjå på det likjendet av Herrens altar som federne våre hev gjort, ikkje til å ofra brennoffer eller slagtoffer på, men til eit vitne millom oss og dykk!»

De aceea noi am spus: Se va întâmpla când ei vor spune astfel către noi și către generațiile noastre în timpul care va veni, că vom spune din nou: Iată, modelul altarului DOMNULUI, pe care l-au făcut părinții noștri, nu pentru ofrande arse, nici pentru sacrificii, ci ca mărturie între noi și voi!

29 Aldri kunde det sviva oss i hugen at me no vilde setja oss upp imot Herren og venda oss burt ifrå honom og byggja noko altar til brennoffer eller grjonoffer eller slagtoffer umfram det altaret som stend framfor huset åt Herren, vår Gud.»

Nicidecum nu ne vom răzvrăti împotriva DOMNULUI și nu ne vom abate astăzi de la a-l urma pe DOMNUL pentru a zidi un altar pentru ofrande arse, pentru daruri de mâncare și pentru sacrificii, în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru, care este înaintea tabernacolului său.

30 Då Pinehas, presten, og styresmennerne for lyden, og hovdingarne yver Israels-ætterne, som var med honom, høyrde kva Rubens-sønerne og Gads-sønerne og Manasse-sønerne sagde, lika dei det vel;

Și când preotul Fineas și prinții adunării și capii miilor lui Israel, care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au spus copiii lui Ruben și copiii lui Gad și copiii lui Manase, le-a plăcut.

31 og Pinehas, son åt Eleazar, øvstepresten, sagde til Rubens-sønerne og Gads-sønerne og Manasse-sønerne: «No kann me skyna at Herren er midt imillom oss, sidan de ikkje hev gjort dette sviket imot honom; dermed hev de berga Israels-sønerne or Herrens vald.»

Și Fineas, fiul preotului Eleazar, a spus fiilor lui Ruben și fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: Astăzi pricepem că DOMNUL este în mijlocul nostru, pentru că nu ați făcut această fărădelege împotriva DOMNULUI; acum ați scăpat pe copiii lui Israel din mâna DOMNULUI.

32 So skildest Pinehas Eleazarsson og hovdingarne med Rubens-sønerne og Gads-sønerne, og for frå Gileadlandet heim att til Kana’ans-landet, til Israels-sønerne, og sagde frå kva svar dei hadde fenge.

Și Fineas, fiul preotului Eleazar, și prinții s-au întors de la copiii lui Ruben și de la copiii lui Gad, din țara Galaadului, în țara Canaan, la copiii lui Israel și le-au adus veste.

33 Og Israels-sønerne tykte godt um svaret; dei takka Gud og tenkte ikkje lenger på å taka ut i strid mot Rubens-sønerne og Gads-sønerne og øyda landet dei budde i.

Și lucrul le-a plăcut fiilor lui Israel și copiii lui Israel au binecuvântat pe Dumnezeu și n-au mai voit să se urce la război împotriva lor, să distrugă țara în care locuiau copiii lui Ruben și copiii lui Gad.

34 Men Rubens-sønerne og Gads-sønerne kalla det altaret Vitne: «Eit vitne», sagde dei, «skal det vere imillom at Herren er den sanne Gud.»

Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad au numit altarul Ed, fiindcă el va fi martor între noi, că DOMNUL este Dumnezeu.