Jobs 7
1 Ja, mannen hev ein strid på jordi; hans dagar gjeng som leigedagar.
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Som trælen lengtar etter skugge, og leigekar på løni ventar,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 so fekk eg månader av vonbrot og næter fulle utav møda.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 Eg segjer når eg gjeng til kvile: «Når skal eg atter standa upp?» Og kvelden vert so lang, so lang: Eg ligg uroleg alt til dagsprett.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Og makk og sår min likam dekkjer, og hudi skorpnar og bryt upp att.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 Mi tid fer snøggar’ enn ein skutel, og ho kverv utan nokor von.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Hugs på: mitt liv er som ein pust; mitt auga ser’kje lukka meir.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 Snart er eg løynd for alle augo; du fåfengt stirer etter meg.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 snur ei attende til sitt hus; hans heimstad kjenner han’kje meir.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Difor vil’kje munnen stagga, men tala i min djupe hugverk og klaga i mi sjælenaud.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Er eg eit hav, er eg ein drake, med di du vaktar so på meg?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Eg tenkjer: «Lægjet skal meg lindra, og sengi letta suti mi» -
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 då skræmer du meg upp med draumar, og støkkjer meg med ville syner,
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 so at eg heller ville kjøvast, ja døy, enn vera slik ei beingrind.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 D’er nok! Eg liver ikkje æveleg; Haldt upp! Mitt liv er som ein pust.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 Kva er ein mann, at du han vyrder og retter tanken din på honom,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 heimsøkjer honom kvar ein morgon, ransakar honom kvar ei stund?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 Når tek du frå meg auga ditt? Meg slepper med eg svelgjar råken?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 Hev eg gjort synd, kva gjer eg deg, du som på mannen vaktar stødt? Kvi hev du meg til skiva valt? So eg hev vorte meg ei byrd?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 Kvi gjev du ikkje syndi til? Kvi ansar du på mine brot? No sig eg snart i moldi ned; og leitar du, so er eg burte.»
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
