Jobs 30
1 Men no er eg til spott for deim som yngre er av år enn eg; eg deira feder ikkje fann verdige plass hjå gjætarhunden.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Magtlause er og deira hender, og deira saft og kraft er burte;
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Dei magre er av naud og svolt, dei gneg i turre øydemarki som alt i går var reine audni,
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 og plukkar melde millom kjørri og hev til føda einerot.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Frå folket vert dei jaga burt, fær tjuvemann slengt etter seg.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Dei gøymer seg i fæle gil, i holor uti jord og fjell;
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 og millom buskor skrålar dei og samlast under netlerunnar;
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 ei ætt av dårar og namnlause som ein helst piskar ut or landet.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 No er eg slengjestev for deim, eit ordtak hev for deim eg vorte.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Dei styggjest ved meg, held seg burte og sparer ei å sputta på meg.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Utan all blygd dei krenkjer meg, hiv av kvart band framfor mi åsyn.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Eit utjo reiser seg til høgre, dei spenner mine føter burt, og legg ulukke-vegar mot meg.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Og stigen min den bryt dei upp og hjelper til med mi ulukka, dei som er hjelpelause sjølv.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Som gjenom vide murbrot kjem dei, velter seg fram med bråk og brak.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Imot meg vender rædslor seg, mi æra elter dei som stormen, mi velferd kvarv som lette sky.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 No jamrar seg mi sjæl i meg; usæle dagar held meg fast.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Natti gneg mine knokar av meg, min verk, mi pina aldri søv.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Ved allmagt vert min klædnad vanstelt, heng tett som skjortekragen kring meg.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Han kasta meg i skarnet ned; og eg ser ut som mold og oska.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Eg skrik til deg, du svarar ikkje, eg stend der, og du stirer på meg.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Hard hev du vorte imot meg, du stri’r mot meg med veldug hand.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Du let meg fara burt i stormen, du let meg tynast i hans brus.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Eg veit du fører meg til dauden, der alt som liver samlast lyt.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Kven kavar ikkje når han søkk? Kven ropar ikkje ut i fåren?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Gret eg’kje sjølv med den fortrykte, og syrgde yver fatigmann?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Eg vona godt, men det kom vondt, eg venta ljos, men myrker kom.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Det kokar allstødt i mitt indre, ulukkedagen møter meg.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Svart gjeng eg kring, men ikkje solbrend, eg ris i flokken, skrik um hjelp.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Bror åt sjakalar hev eg vorte, til strussar eg ein frende er.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Mi hud er svart og flaknar av; det brenn i mine bein av hite.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Min cither hev eg bytt i sorg, og fløyta mi med gråtar-mål.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
