Jobs 10

1 Mi sjæl er leid av livet mitt, eg gjev mi klaga lause taumar, vil tala i min såre hugverk.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Til Gud eg segjer: «Døm meg ikkje; seg kvifor du imot meg strider!

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Finn du det godt å gjera vald, og øyda upp ditt eige verk, men lysa yver gudlaust råd?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Er auga ditt av kjøt og blod? Ser du som menneskje plar sjå?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Er dine dagar mennesk-dagar? Er dine år lik mannsens år?

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 Med di mitt brot du leitar upp, og granskar etter syndi mi,

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 endå du veit eg er uskuldig, og ingen bergar or di hand.

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Di hand hev skapt og dana meg fullt ut, og no vil du meg tyna?

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Hugs på, du forma meg som leir; no gjer du atter meg til mold!

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Som mjølk du let meg renna ut og let meg stivna liksom ost;

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Du klædde meg med hud og kjøt, fleitta bein og senar saman.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Du gav meg både liv og miskunn, og verna um mitt andedrag.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Men dette du i hjarta gøymde, eg veit det var i din tanke;

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Du vakta på meg um eg synda; du gav meg ikkje til mitt brot;

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 um eg var skuldig, usæl eg! Um skuldfri, tord’ eg ei meg briska, av skjemsla mett, med naud for augom;

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 For då du jaga meg som løva og let meg atter under sjå,

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 du førde nye vitne mot meg og harmast endå meir på meg og sende mot meg her på her.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Kvi drog du meg or morsliv fram? Kvi fekk eg ikkje usedd døy,

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 lik ein som aldri til hev vore, og vart i grav frå morsliv lagt?

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Er ikkje mine dagar få? Haldt upp! Slepp meg, so eg litt glad kann verta,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 fyrr eg gjeng burt, og kjem’kje att, til myrkre land med daudeskugge,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 eit land so myrkt som svarte natti, med daudeskugge og vanskipnad, der dagsljoset er som myrke natt!»»

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.