2 Korintierne 3
1 Byrjar me å gjeva oss sjølve lovord att? eller treng me då, liksom sume folk, til å hava lovords brev til dykk eller frå dykk?
Începem oare să ne lăudăm din nou? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2 De er vårt brev, innskrive i våre hjarto, kjent og lese av alle menneskje,
Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
3 med di det er kunnigt at de er Kristi brev, tilkome ved vår tenesta, innskrive ikkje med blekk, men med den livande Guds Ande, ikkje på steintavlor, men på hjartans kjøttavlor.
fiind descoperit că sunteți o scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi de carne.
4 Men ei slik tiltru hev me til Gud ved Kristus,
O astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu, prin Hristos,
5 ikkje at me av oss sjølve duger til å tenkja ut noko som av oss sjølve, men dugleiken vår er av Gud,
nu că ne-ar ajunge ceva de la noi înșine, ca să dăm socoteală de la noi înșine, ci că ne este de la Dumnezeu,
6 han som og gjorde oss duglege til å vera tenarar for ei ny pakt, ikkje for bokstav, men for ande; for bokstaven slær i hel, men Anden gjer livande.
care ne-a făcut și pe noi destoinici, ca slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului. Căci litera ucide, dar Duhul dă viață.
7 Når då daudens tenesta, som var innhoggi med bokstavar på steinar, kom med herlegdom, so Israels-borni ikkje greidde å sjå på Mose åsyn på grunn av herlegdomen i hans åsyn, endå det var ein som kvarv burt,
Dar dacă slujba morții, scrisă și gravată pe pietre, a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să privească cu stăruință la fața lui Moise, din pricina slavei feței lui, care era trecătoare,
8 kor skal ikkje då Andens tenesta endå meir vera i herlegdom!
nu va fi oare slujba Duhului cu mult mai multă slavă?
9 For er fordømings-tenesta herlegdom, so er rettferds-tenesta endå mykje meir rik på herlegdom.
Căci dacă slujba condamnării are glorie, slujba dreptății depășește cu mult mai mult în glorie.
10 For endå det herlege er i dette stykke ikkje herlegt mot den ovrike herlegdomen.
Căci, cu siguranță, ceea ce a fost făcut glorios nu a fost făcut glorios în această privință, din cauza gloriei care întrece.
11 For når det burtkvervande var i herlegdom, so skal det vedvarande so mykje meir vera i herlegdom.
Căci dacă ceea ce trece a fost cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.
12 Sidan me då hev slik ei von, so gjeng me fram med stort frimod
De aceea, având o astfel de nădejde, ne folosim de o mare îndrăzneală în vorbire,
13 og gjer ikkje som Moses, som lagde eit sveip yver si åsyn, so Israels-borni ikkje skulde skoda enden av det som kvarv burt.
și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, ca să nu privească cu stăruință copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce era pe cale să treacă.
14 Men deira hug vart forherd; for like til denne dag ligg det same sveipet der når dei les den gamle pakti, og det vert ikkje openberra at ho vert avlyst i Kristus.
Dar mintea lor a fost împietrită, căci până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, același văl rămâne, pentru că în Cristos el trece.
15 Men til denne dag ligg det eit sveip yver hjarta deira når Moses vert lesen.
Dar până în ziua de azi, când se citește Moise, un văl stă pe inima lor.
16 Men når det vender um til Herren, då vert sveipet burtteke.
Dar de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este îndepărtat.
17 Men Herren er Anden; men der Herrens Ande er, der er fridom.
Or, Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18 Men me som med usveipt åsyn ser Herrens herlegdom som i ein spegel, me vert alle umlaga til det same bilæte frå herlegdom til herlegdom, liksom av Herrens Ande.
Dar noi toți, văzând cu fața descoperită slava Domnului ca într-o oglindă, ne transformăm în același chip, din slavă în slavă, ca de la Domnul, Duhul.
