Salmenes 44
1 Til sangmesteren; av Korahs barn; en læresalme. Gud, med våre ører har vi hørt, våre fedre har fortalt oss den gjerning du gjorde i deres dager, i fordums dager.
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2 Du drev hedningene ut med din hånd, men dem plantet du; du ødela folkene, men dem lot du utbrede sig.
Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
3 For ikke ved sitt sverd inntok de landet, og deres arm hjalp dem ikke, men din høire hånd og din arm og ditt åsyns lys; for du hadde behag i dem.
Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4 Du er min konge, Gud; byd at Jakob skal frelses!
Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
5 Ved dig skal vi nedstøte våre fiender, ved ditt navn skal vi nedtrede dem som reiser sig imot oss.
Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 For på min bue stoler jeg ikke, og mitt sverd frelser mig ikke,
Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7 men du har frelst oss fra våre fiender, og våre avindsmenn har du gjort til skamme.
Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
8 Gud priser vi den hele dag, og ditt navn lover vi evindelig. (Sela)
Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
9 Og enda har du nu forkastet oss og latt oss bli til skamme, og du drar ikke ut med våre hærer.
Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
10 Du lar oss vike tilbake for fienden, og våre avindsmenn tar sig bytte.
Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11 Du gir oss bort som får til å etes, og spreder oss iblandt hedningene.
Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
12 Du selger ditt folk for intet, og du setter ikke prisen på dem høit.
Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
13 Du gjør oss til hån for våre naboer, til spott og spe for dem som bor omkring oss.
Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Du gjør oss til et ordsprog iblandt hedningene; de ryster på hodet av oss iblandt folkene.
Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15 Hele dagen står min skam for mine øine, og blygsel dekker mitt ansikt,
Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
16 når jeg hører spotteren og håneren, når jeg ser fienden og den hevngjerrige.
Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
17 Alt dette er kommet over oss, enda vi ikke har glemt dig og ikke sveket din pakt.
Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
18 Vårt hjerte vek ikke tilbake, og våre skritt bøide ikke av fra din vei,
Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
19 så du skulde sønderknuse oss der hvor sjakaler bor, og dekke oss med dødsskygge.
Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
20 Dersom vi hadde glemt vår Guds navn og utbredt våre hender til en fremmed gud,
Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 skulde Gud da ikke utforske det? Han kjenner jo hjertets skjulte tanker.
Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
22 Men for din skyld drepes vi hele dagen, vi er regnet som slaktefår.
Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
23 Våkn op! Hvorfor sover du, Herre? Våkn op, forkast ikke for evig tid!
Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
24 Hvorfor skjuler du ditt åsyn, glemmer vår elendighet og vår trengsel?
De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
25 For vår sjel er nedbøid i støvet, vårt legeme nedtrykt til jorden.
Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
26 Reis dig til hjelp for oss, og forløs oss for din miskunnhets skyld!
Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
