Salomos Ordsprog 5
1 Min sønn! Akt på min visdom, bøi ditt øre til min forstand,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 så du kan gjemme kloke råd og dine leber bevare kunnskap!
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 For en fremmed kvinnes leber drypper av honning, og glattere enn olje er hennes tunge;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 men til sist er hun besk som malurt, hvass som et tveegget sverd.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 På livets sti vil hun ikke vandre; hennes veier går hit og dit, uten at hun vet det.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Så hør nu på mig, mine barn, og vik ikke fra min munns ord!
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 La din vei være langt fra henne, og kom ikke nær til døren på hennes hus,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 forat du ikke skal gi andre din pryd og en grusom herre dine år,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 forat ikke fremmede skal mettes av din eiendom, og frukten av din møie komme i en annen manns hus,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 så du må stønne i din siste stund, når din kropp og ditt kjøtt tæres bort,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Og du må si: Hvorledes har jeg kunnet hate tukt, og hvorledes har mitt hjerte kunnet forakte tilrettevisning,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 så jeg ikke hørte på dem som lærte mig, og ikke bøide mitt øre til dem som veiledet mig!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Nær var jeg kommet i den største ulykke midt i forsamlingen og menigheten.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drikk av din egen brønn, drikk rinnende vann av din egen kilde!
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Skulde vel dine kilder strømme ut på gaten, dine bekker på torvene?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 La dem være for dig alene og ikke for fremmede sammen med dig!
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Din kilde være velsignet, gled dig i din ungdoms hustru!
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Den elskelige hind og den yndefulle stengjet! Hennes barm kvege dig til enhver tid, av hennes kjærlighet være du alltid drukken!
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Hvorfor, min sønn, skulde du da være drukken av attrå efter en annen manns hustru og favne en fremmed kvinnes barm?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 For en manns veier ligger åpne for Herrens øine, og Herren jevner alle hans stier.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Den ugudelige fanges i sine egne misgjerninger, og han holdes fast i sin egen synds snarer.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Han må dø, fordi han ikke lot sig tukte, og for sin store dårskaps skyld tumler han og faller.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
