Salomos Ordsprog 14
1 Kvinners visdom bygger sitt hus, men dårskap river det ned med sine hender.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Den som vandrer i opriktighet, frykter Herren; men den som går krokveier, forakter ham.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 I dårens munn er et ris for hans overmot, men de vises leber er deres vern.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Hvor det ingen okser er, der er krybben tom; men rikelig vinning kommer ved oksens kraft.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Trofast vidne lyver ikke, men den som taler løgn, er et falskt vidne.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Spotteren søker visdom, men finner den ikke; men for den forstandige er kunnskap lett å vinne.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Når du går fra en dåre, har du ikke funnet forstand på hans leber.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 Den klokes visdom er at han forstår sin vei, men dårers dårskap er at de bedrar sig selv.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Dårer spottes av sitt eget skyldoffer, men blandt de opriktige råder Guds velbehag.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Hjertet kjenner sin egen bitre smerte, og i dets glede blander ingen fremmed sig.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 De ugudeliges hus skal ødelegges, men de opriktiges telt skal blomstre.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Mangen vei tykkes en mann rett, men enden på det er dødens veier.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Endog under latter har hjertet smerte, og enden på gleden er sorg.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Av sin ferd skal den frafalne mettes, og en god mann holder sig borte fra ham.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 Den enfoldige tror hvert ord, men den kloke akter på sine skritt.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Den vise frykter og holder sig fra det onde, men dåren er overmodig og trygg.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 Den bråsinte gjør dårskap, og en svikefull mann blir hatet.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 De enfoldige har fått dårskap i arv, men de kloke krones med kunnskap.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 De onde må bøie sig for de gode, og de ugudelige ved den rettferdiges porter.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 Endog av sin venn blir den fattige hatet; men de som elsker en rik, er mange.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Den som forakter sin næste, synder; men salig er den som ynkes over arminger.
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Skal ikke de fare vill som tenker ut det som ondt er? Men miskunnhet og trofasthet times dem som optenker godt.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 Ethvert møiefullt arbeid gir vinning, men tomt snakk fører bare til tap.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 De vises rikdom er deres krone, men dårenes dårskap er og blir dårskap.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Et sanndru vidne frelser liv, men den som taler løgn, er full av svik.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 Den som frykter Herren, har et sterkt vern, og for hans barn skal Herren være en tilflukt.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 Å frykte Herren er en livsens kilde, så en slipper fra dødens snarer.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 Meget folk er kongens ære, men mangel på folk er fyrstens fall.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 Den langmodige har stor forstand, men den bråsinte viser stor dårskap.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 Et saktmodig hjerte er legemets liv, men hissighet er råttenhet i benene.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Den som trykker en arming, håner hans skaper, men den som har medynk med den fattige, ærer skaperen.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Når ulykken rammer den ugudelige, kastes han over ende; men den rettferdige er frimodig i døden.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 I den forstandiges hjerte holder visdommen sig stille, men i dårers indre gir den sig til kjenne.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 Rettferdighet ophøier et folk, men synden er folkenes vanære.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 En klok tjener vinner kongens yndest, men over en dårlig tjener kommer hans vrede.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
