Klagesangene 5
1 Kom i hu, Herre, det som har hendt oss, sku og se hvor vi blir hånet!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Vår arv er gått over til fremmede, våre hus til utlendinger.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Vi er blitt farløse, har ingen far; våre mødre er som enker.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Vi må kjøpe det vann vi drikker, vår ved må vi betale.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Våre forfølgere er på nakken av oss; vi er trette, vi får ingen hvile.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Til Egypten har vi overgitt oss, og til Assyria, for å bli mettet med brød.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Våre fedre har syndet, de er ikke mere; vi bærer deres misgjerninger.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Træler hersker over oss; ingen river oss ut av deres hånd.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Med fare for vårt liv henter vi vårt brød, truet av ørkenens sverd.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Vår hud brenner som en ovn av hungerens luer.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Kvinner har de krenket i Sion, jomfruer i Judas byer.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Fyrster har de hengt, de gamles åsyn har de ikke hedret.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Unge menn bar kvernen, og gutter segnet under vedbøren.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 De gamle sitter ikke mere i porten, de unge menn ikke mere ved sin strengelek.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Med vårt hjertes glede er det forbi, vår dans er omskiftet til sorg.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Kronen er falt av vårt hode; ve oss, vi har syndet.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Derfor er vårt hjerte sykt, derfor er våre øine blitt dimme,
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 for Sions bergs skyld, som er øde; rever løper om på det.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Du, Herre, troner til evig tid, din trone blir fra slekt til slekt.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Hvorfor skulde du glemme oss evig, forlate oss for så lang en tid?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Herre, før oss atter til dig, så vi kan komme tilbake! Forny våre dager, så de blir som i fordums tid!
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 For skulde du rent ha forkastet oss? Skulde du være så storlig vred på oss?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
