Jobs 7
1 Er ikke et menneskes liv på jorden en krigstjeneste, og hans dager som en dagarbeiders dager?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Lik en træl som higer efter skygge, og lik en dagarbeider som venter på sin lønn,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 således har jeg fått i eie måneder fulle av nød, og møiefulle netter er falt i min lodd.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 Når jeg legger mig, da sier jeg: Når skal jeg stå op? Og lang blir aftenen, og jeg blir trett av å kaste mig hit og dit inntil morgenlysningen.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Mitt kjøtt er klædd med makk og med skorper som av jord; min hud skrukner og brister.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 Mine dager farer hurtigere avsted enn en veverskyttel, og de svinner bort uten håp.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Kom i hu at mitt liv er et pust! Aldri mere skal mitt øie se noget godt.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 Den som nu ser mig, skal ikke mere få øie på mig; når dine øine søker efter mig, er jeg ikke mere.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 En sky blir borte og farer avsted; således er det med den som farer ned til dødsriket - han stiger ikke op derfra, (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 han vender ikke mere tilbake til sitt hus, og hans sted kjenner ham ikke lenger.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Så vil da heller ikke jeg legge bånd på min munn; jeg vil tale i min ånds trengsel, jeg vil klage i min sjels bitre smerte.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Er jeg et hav eller et havuhyre, siden du setter vakt over mig?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Når jeg sier: Min seng skal trøste mig, mitt leie skal hjelpe mig å bære min sorg,
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 da skremmer du mig med drømmer og forferder mig med syner.
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 Derfor foretrekker min sjel å kveles - heller døden enn disse avmagrede ben!
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 Jeg er kjed av dette; jeg lever ikke evindelig; la mig være, for mine dager er et pust.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 Hvad er et menneske, at du gir så meget akt på ham og retter dine tanker på ham,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 at du opsøker ham hver morgen og prøver ham hvert øieblikk?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 Hvor lenge skal det vare før du vender dine øine bort fra mig? Vil du ikke slippe mig til jeg får svelget mitt spytt?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 Har jeg syndet, hvad ondt gjorde jeg da mot dig, du menneskevokter? Hvorfor har du gjort mig til skive for dig, så jeg er mig selv til byrde?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 Og hvorfor tilgir du ikke min brøde og forlater mig min misgjerning? For nu må jeg legge mig i støvet; når du søker mig, er jeg ikke mere.
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
