Jobs 6
1 Da tok Job til orde og sa:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Gid min gremmelse blev veid, og min ulykke samtidig lagt på vekten!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 For nu er den tyngre enn havets sand; derfor var mine ord tankeløse.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 For den Allmektiges piler sitter i mig, og min ånd drikker deres gift; Guds redsler stiller sig op imot mig.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Skriker vel et villesel midt i det grønne gress? Eller brøler en okse foran sitt fôr?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Hvem vil ete det som det ingen smak er i, uten salt? Eller er det smak i eggehvite?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Det byr mig imot å røre ved det; det er for mig som utskjemt mat.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Gid min bønn måtte bli hørt, og Gud vilde opfylle mitt håp!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Og måtte det behage Gud å knuse mig, å slippe løs sin hånd og avskjære min livstråd!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Da hadde jeg ennu en trøst, og jeg skulde springe av glede midt i den skånselløse smerte; for jeg har ikke fornektet den Helliges ord.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Hvad kraft har jeg, så jeg kunde holde ut, og hvad blir enden med mig, så jeg kunde være tålmodig?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Er da min kraft som stenens kraft? Eller er mitt kjøtt av kobber?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Er jeg da ikke aldeles hjelpeløs? Er ikke all utsikt til frelse fratatt mig?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Den ulykkelige burde møte kjærlighet hos sin venn, selv om han opgir frykten for den Allmektige.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Men mine brødre har sviktet som en bekk, som strømmer hvis vann skyller over,
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 som er grumset av is, og som det skjuler sig sne i;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 men på den tid de treffes av solens glød, tørkes de ut; når det blir hett, svinner de bort.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Karavaner som er på veien til dem, bøier av; de drar op i ørkenen og omkommer.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Temas karavaner speidet efter dem, Sjebas reisefølger satte sitt håp til dem;
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 de blev til skamme, fordi de stolte på dem; de kom dit og blev skuffet.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Således er I nu blitt til intet; I ser ulykken og blir redde.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Har jeg vel bedt eder at I skulde gi mig noget eller bruke noget av eders gods til beste for mig,
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 at I skulde frelse mig av fiendens hånd og løskjøpe mig fra voldsmenn?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Lær mig, så skal jeg tie, og vis mig hvori jeg har faret vill!
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Hvor kraftige er ikke rettsindige ord! Men hvad gagn er det i en refselse fra eder?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Tenker I på å refse ord? Ord av en fortvilet mann hører jo vinden til.
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Endog om en farløs kunde I kaste lodd og kjøpslå om eders venn.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Men gjør nu så vel å se på mig! Skulde jeg vel ville lyve eder midt op i ansiktet?
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Vend om, la det ikke skje urett! Vend om, jeg har ennu rett i dette.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Er det urett på min tunge, eller skulde min gane ikke merke hvad som er ondt?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
