Jobs 4

1 Da tok Elifas fra Teman til orde og sa:

Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2 Om en prøvde å tale et ord til dig, vilde du da ta det ille op? Men hvem kan vel holde sine ord tilbake?

Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

3 Du har selv vist mange til rette, og maktløse hender styrket du;

Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

4 dine ord reiste den snublende op, og synkende knær gjorde du sterke.

Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

5 Men nu, når det gjelder dig selv, blir du utålmodig, når det rammer dig, blir du forferdet.

Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

6 Er ikke din gudsfrykt din tillit, din ulastelige ferd ditt håp?

Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

7 Tenk efter: Hvem omkom uskyldig, og hvor gikk rettskafne til grunne?

Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

8 Efter det jeg har sett, har de som pløide urett og sådde nød, også høstet det.

După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

9 De omkom for Guds ånde, og for hans vredes pust blev de til intet.

Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

10 Løvens brøl og dens fryktelige røst hørtes ikke lenger, og ungløvenes tenner blev knust.

Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

11 Løven omkom av mangel på rov, og løvinnens unger blev adspredt.

Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

12 Og til mig stjal sig et ord; det lød for mitt øre som en hvisken,

Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

13 under skiftende tanker ved nattlige syner, når dyp søvn faller på menneskene.

În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

14 Frykt og beven kom over mig, så alle mine ben tok til å skjelve.

Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

15 Og en ånd fór forbi mitt åsyn; hårene på mitt legeme reiste sig.

Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

16 Den blev stående, men jeg skjelnet ikke klart hvorledes den så ut - det var en skikkelse som stod der for mine øine; jeg hørte en stille susen og en røst:

A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

17 Er et menneske rettferdig for Gud, eller en mann ren for sin skaper?

Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

18 Se, på sine tjenere stoler han ikke, og hos sine engler finner han feil,

Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

19 hvor meget mere da hos dem som bor i hus av ler, og som har sin grunnvoll i støvet - de som knuses lettere enn møll.

Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

20 Fra morgen til aften - så er de sønderslått; uten at nogen akter på det, går de til grunne for alltid.

Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

21 Blir ikke teltsnoren dradd ut hos dem? De dør, men ikke i visdom.

Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.