Jobs 3
1 Derefter oplot Job sin munn og forbannet den dag han blev født.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Job tok til orde og sa:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Til grunne gå den dag da jeg blev født, og den natt som sa: Et guttebarn er undfanget!
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Måtte den dag bli til mørke! Måtte Gud i det høie ikke spørre efter den, og intet lys stråle over den!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Gid mørke og dødsskygge må kreve den tilbake, gid skyer må leire sig over den, gid alt som gjør en dag mørk, må skremme den!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Den natt - måtte mulm ta den! Den glede sig ikke blandt årets dager, den komme ikke med i måneders tall!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ja, ufruktbar bli den natt! Aldri lyde det jubel i den!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Måtte de som forbanner dager, ønske ondt over den, de som er kyndige i å mane frem Leviatan!
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Gid dens demrings stjerner må bli mørke! La den vente på lys, uten at det kommer! Måtte den aldri skue morgenrødens øielokk -
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 fordi den ikke stengte døren til min mors liv og skjulte møie for mine øine.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Hvorfor døde jeg ikke i mors liv? Hvorfor utåndet jeg ikke straks i fødselsstunden?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Hvorfor tok knær imot mig, og hvorfor bryster som jeg kunde die?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For da kunde jeg nu ligge og hvile; jeg kunde sove og hadde da ro -
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 sammen med konger og jordens styrere, som bygget sig ruiner,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 eller med fyrster som eide gull, som fylte sine hus med sølv;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 eller jeg var nu ikke til, likesom et nedgravd, ufullbåret foster, lik barn som aldri så lyset.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Der har de ugudelige holdt op å rase, og der hviler de trette.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Der har alle fanger ro, de hører ikke driverens røst.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Liten og stor er der like, og trælen er fri for sin herre.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Hvorfor gir han den lidende lys, og liv til dem som bærer sorg i sitt hjerte,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 dem som venter på døden uten at den kommer, og som leter efter den ivrigere enn efter skjulte skatter,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 dem som gleder sig like til jubel, som fryder sig når de finner en grav -
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 til den mann hvis vei er skjult for ham, og som Gud har stengt for på alle kanter?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 For mine sukk er blitt mitt daglige brød, og mine klager strømmer som vannet.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 For alt det fryktelige jeg reddes for, det rammer mig, og det jeg gruer for, det kommer over mig.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Jeg har ikke fred, ikke ro, ikke hvile - det kommer alltid ny uro.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
