< Hopa 9 >

1 Na ka whakahoki a Hopa, ka mea,
Et Job répondit et dit:
2 E mohiotia ana ano tenei e ahau; engari ma te aha ka tika ai te tangata ki te Atua?
En vérité, je sais qu’il en est ainsi. Mais comment l’homme sera-t-il juste devant Dieu?
3 Ki te pai ia ki te totohe ki a ia, kahore he kupu kotahi o roto i te mano e taea e ia te whakahoki ki a ia.
S’il se plaît à contester avec lui, il ne lui répondra pas sur un point entre mille.
4 He ngakau mohio ia, he pakari tona kaha: ko wai e whakauaua ki a ia, a e whiwhi i te pai?
Il est sage de cœur et puissant en force: qui s’est endurci contre lui et a prospéré?
5 E nekehia ana e ia nga maunga, te mohio ratou; hurihia ake e ia i a ia e riri ana.
Il transporte les montagnes, et elles ne savent pas qu’il les renverse dans sa colère;
6 E whakangaueuetia ana e ia te whenua, e nekehia atu ana i tona wahi, wiri ana ona pou.
Il remue la terre de sa place, et ses colonnes tremblent;
7 E korero nei ki te ra, a kore ake e whiti; hiritia putia iho e ia nga whetu.
Il parle au soleil, et [le soleil] ne se lève pas; et sur les étoiles il met son sceau;
8 Ko ia nei anake hei hora i nga rangi, hei takahi i runga i nga ngaru o te moana.
Seul il étend les cieux et marche sur les hauteurs de la mer;
9 Nana nei i hanga a Aketura, a Tautoru, a Matariki, me nga ruma i te tonga.
Il fait la grande Ourse, Orion, et les Pléiades, et les chambres du midi;
10 Nana nei i mahi nga mea nunui, e kore nei e taea te rapu atu, ae ra nga mea whakamiharo, e kore nei e taea te tatau.
Il fait de grandes choses qu’on ne saurait sonder, et des merveilles à ne pouvoir les compter.
11 Ina tonu ia e haere atu nei, a kahore ahau i kite; ka pahemo atu hoki ia, a kahore ahau e matau ki a ia.
Voici, il passe près de moi, et je ne [le] vois pas; et il passe à côté [de moi], et je ne l’aperçois pas.
12 Nana, ka hopu ia i tana i aru ai, ma wai ia e arai? Ko wai hei ki atu ki a ia, E aha ana koe?
Voici, il ravit; qui l’en détournera? Qui lui dira: Que fais-tu?
13 E kore te Atua e whakahoki iho i tona riri; e piko ana ki raro i a ia nga kaiawhina o Rahapa.
Dieu ne retire pas sa colère; sous lui fléchissent les orgueilleux qui prêtent secours.
14 A kia whakahoki kupu ano ahau ki a ia, kia whiriwhiri kupu ano maku ki a ia?
Combien moins lui répondrais-je, moi, [et] choisirais-je mes paroles avec lui!
15 Ahakoa he tika ahau, e kore ahau e whakahoki kupu atu; engari ka inoi ahau ki toku kaiwhakawa.
Si j’étais juste, je ne lui répondrais pas, je demanderais grâce à mon juge.
16 Me i karanga atu ahau, a whakahokia mai ai e ia te kupu ki ahau, kihai ahau i whakaae tera kua whakarongo mai ia ki toku reo.
Si je criais, et qu’il me réponde, je ne croirais pas qu’il ait prêté l’oreille à ma voix, –
17 E aki ana hoki ia ia ahau ki te tupuhi, e whakanui takekore ana hoki i oku mate.
Lui qui m’écrase dans une tempête, et qui multiplie mes blessures sans cause.
18 Kahore ahau e tukua e ia kia ta toku manawa; otiia whakakiia ana e ia toku wairua ki te kawa.
Il ne me permet pas de reprendre haleine; car il me rassasie d’amertumes.
19 Ki te korero tatou mo te kaha o te hunga pakari, nana, kei reira ia! A ki te mea he whakawa, ko wai ra hei whakatakoto i te taima moku?
S’agit-il de force, voici, il est fort; s’agit-il de jugement: Qui m’assignera?
20 Ahakoa he tika ahau, ma toku mangai ano ahau e whakahe; ahakoa he tikanga tapatahi taku, ma reira ano e whakaatu toku ngaunga ketanga.
Si je me justifiais, ma bouche me condamnerait; si j’étais parfait, il me montrerait pervers.
21 He tapatahi ahau; kahore ahau e whakaaro ki ahau ano; e whakahawea ana ahau ki toku ora.
Si j’étais parfait, je méconnaîtrais mon âme, je mépriserais ma vie.
22 He kotahi tonu ena; koia ahau ka mea, e whakamotitia ana e ia te tapatahi raua ko te kino.
Tout revient au même; c’est pourquoi j’ai dit: Il consume le parfait et le méchant.
23 Na ka whakamate tata nei te whiu, he kata tana ki te whakamatautauranga o te hunga harakore.
Si le fléau donne subitement la mort, il se rit de l’épreuve de l’innocent.
24 Kua hoatu te whenua ki te ringa o te tangata kino; e taupokina ana e ia nga mata o nga kaiwhakawa; ki te mea ehara i a ia, tena ko wai?
La terre est livrée en la main du méchant: il couvre la face de ses juges. S’il n’en est pas ainsi, qui est-ce donc?
25 Na, ko te hohoro o oku ra, nui atu i to te kaikawe pukapuka; e rere ana, kahore hoki e kite i te pai.
Mes jours s’en vont plus vite qu’un coureur; ils fuient, ils ne voient pas ce qui est bon;
26 Kua pahemo, kua pera me nga kaipuke tere, me te ekara ano e topa iho ana ki tana kai.
Ils passent rapides comme les barques de jonc, comme un aigle qui fond sur sa proie.
27 Ki te mea ahau, ka wareware ahau ki taku tangi, ka unuhia atu e ahau te pouri o toku mata, a ka marama:
Si je dis: J’oublierai ma plainte, je renoncerai à mon visage [morne] et je serai joyeux,
28 E wehi ana ahau i oku mamae katoa, e mohio ana ahau e kore ahau e meinga e koe he harakore.
Je suis épouvanté de tous mes tourments; je sais que tu ne me tiendras pas pour innocent.
29 Tera hoki ahau e whakahengia; he aha ahau i whakangenge kau ai i ahau?
Soit, je suis méchant: pourquoi me fatigué-je ainsi en vain?
30 Ki te horoi ahau i ahau ki te hukarere, a ka meinga oku ringa kia ma rawa;
Si je me lave avec de l’eau de neige, et que je nettoie mes mains dans la pureté,
31 Katahi ahau ka rumakina e koe ki te poka, a whakarihariha mai ana oku kakahu ki ahau.
Alors tu me plongeras dans un fossé, et mes vêtements m’auront en horreur.
32 Ehara hoki ia i te tangata, i te penei me ahau nei, e whakahoki kupu ai ahau ki a ia, e haere tahi ai maua ki te whakawa.
Car il n’est pas homme, comme moi, pour que je lui réponde, pour que nous allions ensemble en jugement.
33 Kahore he kaiwhakatikatika mo ta maua, kahore he tangata hei whakapa i tona ringa ki a maua tahi.
Il n’y a pas entre nous un arbitre qui mettrait sa main sur nous deux.
34 Me tango atu e ia tana patu i ahau, a kaua hoki tana whakamataku e whakawehi i ahau:
Qu’il retire sa verge de dessus moi, et que sa terreur ne me trouble pas;
35 Hei reira ahau ka korero, a kahore e wehi i a ia; kahore hoki ahau e pera i roto i ahau.
Alors je parlerai et je ne le craindrai pas; mais il n’en est pas ainsi de moi.

< Hopa 9 >