< Mahi 20 >

1 A, no te mutunga o te ngangau, ka karangatia e Paora nga akonga, ka tohutohu i a ratou, ka poroporoaki, a turia atu ana e ia, haere ana ki Makeronia.
Quand la tranquillité fut rétablie, Paul convoqua les disciples, leur fit ses adieux et partit pour la Macédoine.
2 A ka haereerea e ia aua wahi, me te whakahau i a ratou ki nga kupu maha, a haere ana ia ki Kariki;
Il parcourut cette province et, après avoir longuement exhorté les fidèles, il passa en Grèce et s'y arrêta trois mois.
3 A, ka toru ona marama ki reira, i nga Hurai ano e whakatakoto whakaaro ana mona, i a ia meake rere ki Hiria, ka whakaaro ia kia hoki ma Makeronia.
Les Juifs lui tendirent un guet-apens au moment où il allait s'embarquer pour la Syrie; il se décida alors à retourner par la Macédoine,
4 A i haere tahi i a ia tae noa ki Ahia, a Hopate o Peria, te tama a Piru; a Kaiu o Rerepe; a Timoti hoki ratou ko Tikiku, ko Toropimu o Ahia.
et il fut accompagné jusqu'en Asie par Sopater, fils de Pyrrhus de Bérée, par les Thessaloniciens Aristarque et Secundus, par Caïus de Derbé et Timothée et par les Asiates Tychique et Trophime.
5 Otira kua haere atu enei i mua, a e tatari mai ana ki a matou i Toroa.
Ces frères prirent les devants et nous attendirent à Troas.
6 Na i te mutunga o nga ra o te taro rewenakore ka rere atu matou i Piripai, a po rima ka tae atu ki a ratou ki Toroa; a e whitu nga ra i noho ai ki reira.
Nous-mêmes nous partîmes de Philippes après les fêtes de Pâques et, après une traversée de cinq jours, nous les rejoignîmes à Troas, où nous passâmes sept jours.
7 Na i te ra tuatahi o te wiki, i te mea kua huihui matou ki te whawhati taro, ka kauwhau a Paora ki a ratou, e mea ana hoki ki te haere i te aonga ake; a ka kumea roatia tana korero a waenganui po ra ano.
Le premier jour de la semaine, comme nous étions réunis pour rompre ensemble le pain, Paul, qui voulait partir le lendemain, s'entretint avec l'assemblée et prolongea son discours jusqu'à près de minuit.
8 A he maha nga rama i te ruma i runga, i te wahi i huihui ai matou.
Il y avait plusieurs lampes dans la chambre haute où nous étions réunis.
9 Na tera tetahi taitamariki, ko Utiku te ingoa, i te matapihi e noho ana, kua tino parangia e te moe: a, ka roa tonu te kauwhau a Paora, na ka pehia rawatia ia e te moe, na ka taka iho i te toru o nga whakapaparanga o nga ruma, tangohia rawatia ak e kua mate.
Un jeune homme, nommé Eutychus, assis sur le bord de la fenêtre, s'endormit profondément pendant le long discours de Paul, et, emporté par le sommeil, il se laissa tomber du haut du troisième étage en bas. Quand on le releva, il était mort.
10 Na ka heke iho a Paora, a hinga ana ki runga ki a ia, awhi ana i a ia, ka mea, kei ngangau koutou; kei roto hoki i a ia tona wairua.
Mais Paul descendit, se pencha sur lui, le prit dans ses bras: «N'ayez aucune inquiétude, dit-il, son âme est encore en lui.»
11 Na ka kake atu ano ia, ka whawhati taro, ka kai, a ka roa rawa te korero a puao noa, ka haere.
Ensuite il remonta, il rompit le pain et il mangea, puis il reprit longuement la parole jusqu'au point du jour, où il partit.
12 Heoi arahina oratia atu ana e ratou taua taitama, kihai hoki i nohinohi te koa.
Quant au jeune garçon, on le ramena plein de vie; ce fut pour tous une immense joie.
13 Na ko matou kua riro i mua ki te kaipuke, a rere ana ki Aho, i mea kia utaina a Paora i reira: nana hoki i whakarite, i mea hoki ko ia me ra uta.
Quant à nous, nous avions pris les devants; nous nous étions embarqués pour Assos, où nous devions reprendre Paul; c'est lui qui l'avait ainsi décidé; il préférait faire la route à pied.
14 A ka tutaki ki a matou ki Aho, ka utaina ia, a rere ana matou ki Mitirini.
Quand il nous eut rejoints à Assos, nous le prîmes à notre bord, et nous nous rendîmes à Mitylène.
15 Rere atu ana matou i reira, a i te aonga ake ka taea te ritenga atu o Kio; ao ake ano ka u ki Hamo a noho ana ki Torokiriuma; ao ake ano ka u ki Miretu.
Partis de là, toujours par mer, nous passions le lendemain en vue de Chios, le surlendemain nous touchions à Samos, et enfin, le jour suivant, nous abordions à Milet.
16 I mea hoki a Paora kia rere i waho ake o Epeha, kei roa ia ki Ahia: i porangi hoki me kore e rokohanga atu ia e te ra o te Petekoha ki Hiruharama.
Car Paul avait résolu de dépasser Éphèse sans s'y arrêter, afin de ne pas perdre de temps en Asie. Il se hâtait pour être à Jérusalem, si possible, le jour de la Pentecôte.
17 Na ka tono tangata atu ia i Miretu ki Epeha, hei tiki i nga kaumatua o te hahi.
Cependant, de Milet il envoya à Éphèse et fit appeler les Anciens de l'Église;
18 A, no to ratou taenga mai ki a ia, ka mea ia ki a ratou, E matau ana koutou ki taku tikanga i roto i a koutou i nga ra katoa, no te ra tuatahi iho ano o toku taenga mai ki Ahia,
quand ils furent réunis auprès de lui, il leur dit: Vous savez, depuis le premier jour de mon arrivée en Asie, ce que j'ai sans cesse été pour vous;
19 Papaku noa iho te ngakau i mahi ai ahau ki te Ariki, he maha ia nga roimata me nga whakamatautau i pa ki ahau, i nga Hurai e whakatakoto whakaaro ana moku:
vous m'avez vu servir le Seigneur avec une grande humilité, dans les larmes, et au milieu des épreuves qui me venaient des Juifs et de leurs embûches;
20 Kihai i puritia e ahau tetahi o nga mea pai; i whakakitea atu ano ki a koutou, i akona nuitia ki a koutou, i tenei whare, i tenei whare;
vous savez que je ne vous ai rien caché de ce qui pouvait vous être utile, que je vous ai prêché, que je vous ai instruits en public et en particulier,
21 I kauwhautia hoki ki nga Hurai, ki nga Kariki, te ripeneta whaka te Atua, me te whakapono ki to tatou Ariki, ki a Ihu Karaiti.
conjurant Juifs et Grecs de se convertir à Dieu et de croire en notre Seigneur Jésus.»
22 Na, tenei ahau te haere nei ki Hiruharama, he hereherenga na te wairua, kahore hoki e mohio ki nga mea e pa ki ahau i reira:
«Et maintenant voilà que, lié par l'Esprit, je vais à Jérusalem; je ne sais ce qui m'y arrivera;
23 Heoi ano ko ta te Wairua Tapu e whakaatu nei ki ahau i tenei pa, i tenei pa, e mea ana, kei te taria mai ahau e nga mekameka, e nga mate.
je sais seulement que, de ville en ville, l'Esprit saint m'avertit et me déclare que des chaînes et des tribulations m'y attendent.
24 Otira kahore ahau e ihupuku ki te ora, hei painga ki ahau ake, engari kia taea taku e whai nei, me te mahi i homai ki ahau e te Ariki, e Ihu, ara kia whakaaturia te rongopai o te aroha noa o te Atua.
Mais peu m'importe; je fais volontiers le sacrifice de ma vie, pourvu que j'achève ma course, que je termine le ministère que j'ai reçu du Seigneur Jésus: rendre témoignage à l'Évangile de la grâce de Dieu.»
25 Na e mohio ana tenei ahau, heoi ano kitenga o toku mata e tetahi o koutou, e te hunga i kauwhau haere nei ahau i te rangatiratanga o te Atua i roto i a koutou.
«O vous tous, au milieu de qui j'ai vécu, annonçant le Royaume, je sais que vous ne verrez plus mon visage.
26 Koia ahau ka mea nei ki a koutou aianei, Kahore oku poke i nga toto o tetahi tangata.
Je proteste donc aujourd'hui que je suis innocent de la perte de ceux qui périront.
27 Kihai hoki ahau i manawapa ki te kauwhau i te whakaaro katoa o te Atua ki a koutou.
Car je n'ai rien négligé pour vous faire connaître tout le conseil de Dieu.»
28 Na kia tupato ki a koutou, ki te kahui katoa ano i meinga ai koutou e te Wairua Tapu hei kaitirotiro, whangaia te hahi a te Atua i hokona nei e ia ki ona ake toto.
«Veillez sur vous-mêmes et sur tout le troupeau, au sein duquel l'Esprit saint vous a placés comme Surveillants; paissez l'Église de Dieu qu’il a acquise par son sang.
29 E mohio ana hoki ahau ki tenei ka riro ahau, tera e puta mai ki a koutou he wuruhi nanakia, e kore nei e tohu i te kahui;
Je sais qu'après mon départ des loups rapaces se glisseront parmi vous et n'épargneront pas le troupeau.
30 A ka whakatika ake etahi tangata i roto i a koutou ano, korero ai i nga mea parori ke, hei kukume i nga akonga kia whai i a ratou.
Du milieu de vous se lèveront des hommes prononçant des discours pervers pour entraîner les disciples à leur suite.
31 Na reira, kia mataara, kia mahara ano ki nga tau e toru kihai nei ahau i mangere i te po, i te ao, ki te whakatupato i tenei, i tenei o koutou, me te tangi ano ahau.
Veillez donc, vous souvenant que pendant trois années, nuit et jour, je n'ai cessé d'exhorter chacun avec larmes.»
32 Na, tenei ahau, te tuku nei i a koutou ki te Atua, ki te kupu hoki o tona aroha noa, e kaha nei ki te whakatupu ake, ki te hoatu hoki i tetahi wahi ki a koutou i roto i te hunga katoa kua oti te whakatapu.
«Et maintenant je vous recommande à Dieu et à la parole de sa grâce, à lui qui peut vous édifier et vous assurer un héritage parmi tous ceux qui lui sont consacrés.»
33 Kihai i hiahiatia e ahau te hiriwa, te koura, te kakahu ranei, o tetahi.
«Je n'ai désiré ni l'argent, ni l'or, ni le vêtement de personne.
34 E mohio ana ano koutou, na enei ringa i mahi nga mea i matea e ahau, e oku hoa hoki.
Vous savez que ces mains ont pourvu à mes besoins et à ceux de mes compagnons.
35 I nga mea katoa i hoatu e ahau he tauira ki a koutou, kia penei ta koutou mahi kia atawhaitia ai e koutou te hunga ngoikore, me te mahara ki nga kupu a te Ariki, a Ihu, i mea ra ia, Ko te whakawhiwhi, nui atu te hari i to te whiwhi.
Je vous ai toujours montré comment il faut, par le travail, avoir encore de quoi secourir les indigents, et se souvenir des paroles du Seigneur Jésus quand il a dit: «Il y a plus de bonheur à donner qu'à recevoir.»
36 I te mutunga o tenei whai kupu ana ka tukua ona turi ki raro, ka inoi tahi ia me ratou katoa.
Il parla ainsi, puis il se mit à genoux, et il pria avec eux tous.
37 He nui hoki te tangi o te katoa; hinga iho ratou ki runga ki te kaki o Paora, ka kihi i a ia;
On n'entendait qu'un long sanglot.
38 I tino mamae pu hoki ratou i te kupu i mea ai ia, heoi ano to ratou kitenga i tona mata. Na ka arahi ratou i a ia ki te kaipuke.
Ils se jetaient à son cou et l'embrassaient. C'était la parole de Paul: «Vous ne verrez plus mon visage», qui les avait le plus affligés. Ils le conduisirent au bateau.

< Mahi 20 >