ഇയ്യോബ് 29
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 ൨ “അയ്യോ പണ്ടത്തെ മാസങ്ങളിലെപ്പോലെ ദൈവം എന്നെ പരിപാലിച്ച നാളുകളിലെപ്പോലെ ഞാൻ ആയെങ്കിൽ കൊള്ളാമായിരുന്നു.
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 ൩ അന്ന് അവിടുത്തെ ദീപം എന്റെ തലയ്ക്കുമീതെ പ്രകാശിച്ചു; അവിടുത്തെ വെളിച്ചത്താൽ ഞാൻ ഇരുട്ടിൽകൂടി നടന്നു.
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 ൫ എന്റെ മക്കൾ എന്റെ ചുറ്റും ഇരിക്കുകയും ചെയ്ത എന്റെ ശുഭകാലത്തിലെപ്പോലെ ഞാൻ ആയെങ്കിൽ കൊള്ളാമായിരുന്നു.
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 ൭ ഞാൻ പുറപ്പെട്ട് പട്ടണത്തിലേക്കുള്ള പടിവാതില്ക്കൽ ചെന്നു. വിശാലസ്ഥലത്ത് എന്റെ ഇരിപ്പിടം വയ്ക്കുമ്പോൾ
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 ൧൩ നശിക്കുമാറായവന്റെ അനുഗ്രഹം എന്റെ മേൽ വന്നു; വിധവയുടെ ഹൃദയത്തെ ഞാൻ സന്തോഷംകൊണ്ട് ആലപിക്കുമാറാക്കി.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 ൧൪ ഞാൻ നീതിയെ ധരിച്ചു; അത് എന്റെ ഉടുപ്പായിരുന്നു; എന്റെ ന്യായം ഉത്തരീയവും തലപ്പാവും പോലെയായിരുന്നു.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 ൨൦ എന്റെ മഹത്വം എന്നിൽ പച്ചയായിരിക്കുന്നു; എന്റെ വില്ല് എന്റെ കയ്യിൽ പുതിയതായിരിക്കും എന്ന് ഞാൻ പറഞ്ഞു.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 ൨൪ അവർ പ്രതീക്ഷിക്കാതിരിക്കുമ്പോൾ ഞാൻ അവരെ നോക്കി പുഞ്ചിരിതൂകി; എന്റെ മുഖപ്രസാദം അവർ തള്ളിക്കളയുകയുമില്ല.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 ൨൫ ഞാൻ അവരുടെ വഴി തിരഞ്ഞെടുത്ത് തലവനായി ഇരിക്കും; സൈന്യസമേതനായ രാജാവിനെപ്പോലെയും ദുഃഖിതന്മാരെ ആശ്വസിപ്പിക്കുന്നവനെപ്പോലെയും ഞാൻ വസിക്കും.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
