Joba 29
1 Tinoi’Iobe i lañona’ey, ami’ty hoe:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Ee t’ie nanahake o volañeo, naho o andro narovan’ Añahare ahikoo;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 ie niiloilo ambone’ lohako eo ty failo’e, naho i hazavà’ey ty nirangako añ’ieñe ao;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 ie tañ’andro naha añoñ’ay ahy, vaho tambone’ kibohoko eo ty firañetan’ Añahare;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 ie mbe tamako t’i El-Sadai, naho niarikoboñ’ ahy o keleiakoo;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 ie nisasan-kendron-dronono o liakoo, vaho nadoandoa’ o vatoo amako ty menake!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Ie niakatse mb’an-dalambein-drova mb’eo iraho, ie rinambeko antameañe eo i fitobohakoy.
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Nisitak’ ahiko o ajalahio te zoeñe, songa niongake ty bey vaho nijohañe;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Nitroatse ami’ty fivesoveso’e o roandriañeo vaho nitàm-palie.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Nianjiñe ty fiarañanaña’ o roandriañeo, le nipitek’ an-dañilañy o famele’eo.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Ie jinanjin-dravembia, le natao’e haha iraho, ie niisam-pihaino, le nitalily ahy;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 amy te rinombako ty rarake nikai-drombake, i bode-rae tsy amam-pañimbay.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Nivotrak’ amako ty tata’ i nipetrokey, vaho nampisaboeko an-kaehake ty arofo’ o vantotseo.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Niombeako ty havantañañe, le nisalora’e; nanahake ty sabaka reke-tsarimbo ty havañonako.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Ni-fihaino ami’ty fey iraho, naho fandia amo kepekeo.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Ni-rae’ o poie’eo, vaho nitsikaraheko ty nipaia’ i alik’amakoy.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Pinekako ty famotsi’ o tsereheñeo naho tinavako amo nife’eo i nitsindrohe’ey.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Le hoe ty fitsakoreako, t’ie hikenkañe añ’akibako ao, naho hampimiràko amo faseñeo ty androko;
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 mitsiriaria mb’an-drano o vahakoo vaho mialeñe amo tsampakoo ty zono.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Vao amako nainai’e ty engeko, vaoeñe an-tañako ao ty faleko.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Nijanjiñe naho nandiñe ahy ondatio, nianjiñe t’ie namereako.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Ie nilañon-draho, tsy nisaontsy iereo, nitsopatsopak’ am’iereo o entakoo.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Hoe orañe ty nandiñisa’ iareo ahiko; ie nipaña-palie hoe aman’ oram-panjaka.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Nisomilahako t’ie tsy niantoke; le tsy nazè’ iereo ty filoeloean-tareheko.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Jinoboko ty lala hombà’ iareo vaho nitoboke hoe talè, nimoneñe hoe mpanjaka ami’ty borizà’e, manahake ty mpañohòm-pandala.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
