Joba 14

1 Ondaty nasaman’ ampelao, tsy lava-ohatse vaho lifo-kasotriañe,

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 hoe voñen-katae ty fionjona’e le miheatse, mihelañe hoe talinjo fa tsy mitoetse.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Harefa’o vaho hasese’o an-jaka ama’o ao?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Ia ty mahaakatse ty malio ami’ty maleotse? Leo raike.

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Kanao fa nalahatse o andro’eo, fa ama’o ty ia’ o vola’eo vaho fa najado’o o efetse tsy handilara’eo,

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 ampitoliho añe ty fijilova’o, hitofa’e, ampara’ te henefe’e o andro’eo, manahake ty mpièke

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Manan-ko tamae’e ty hatae, ie firaeñe ro mbe mitiry avao, vaho tsy milesa o tora’eo.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Ndra te mihaantetse an-tane ao o vaha’eo, naho mate an-debok’ ao i foto’ey,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 fa ie mañantson-drano ro hibotiboty vaho handrevake hoe ana-katae.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Fe mihomake t’i Raolombelo vaho mitsalalampatse; mipetroke t’indaty, le aia?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Hambañe ami’ty fisiha’ o sihanakeo naho ty fimaiha’ o sakao ampara’ te kapaike,

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 ty fandrea’ ondaty tsy hitroatse, tsy hivañone ampara’ te mihelañe o likerañeo, vaho tsy ho barakaofeñe amy firota’ey.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 Ehe t’ie haeta’o an-tsikeokeok’ao, le hakafi’o ampara’ te mimpoly ty haviñera’o, vaho hampitsatoha’o andro hahatiahia’o ahy! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Ie vilasy ondatio, mbe ho veloñe hao? Fe ho liñisako amo hene androm-pitoroñakoo ampara’ te tondroke ty fañovàñe ahiko.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Hikanjy irehe le hanoiñe iraho; ho maniña’o ty satam-pità’o.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Fe henaneo, tinoñe’o o liakoo, ie mbe tsy vazoho’o ty fandilarako;

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 rinohy an-karoñe ao o tahikoo, vaho lombofa’o o hakeokoo.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Mivoravora i vohitse mihotrakey, naho misitse an-toe’e ty vato;

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 mivañen-drano o vongam-batoo; saohe’ o rano-vohitseo ty mena’ i taney; Izay ty androtsaha’o ty fitama’ ondatio.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Iambotraha’o nainai’e, le mihelañe añe; ovae’o ty tarehe’e vaho irahe’o mb’eo.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Asiñeñe o ana’eo, fa tsy apota’e; mifotsake, fa tsy fohi’e.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 O marare amy nofo’eio avao ro tsapa’e, ty tro’e avao ro iroveta’e.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.