Pāvilavēstulē Romiešiem 4
1 Ko nu lai sakām, ka mūsu vectēvs Ābrahāms ir dabūjis pēc miesas?
Atunci ce vom spune că Avraam, strămoșul nostru, a găsit după trup?
2 Jo ja Ābrahāms caur darbiem ir taisnots, tad tam ir gan slava, bet ne pie Dieva.
Căci, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu față de Dumnezeu.
3 Jo ko tas raksts saka? Ābrahāms Dievam ir ticējis un tas viņam ir pielīdzināts par taisnību.
Căci ce spune Scriptura? “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca neprihănire.”
4 Bet tam darba darītājam alga netop pielīdzināta pēc žēlastības, bet pēc parāda.
Or, pentru cel care lucrează, răsplata nu este socotită ca un har, ci ca ceva datorat.
5 Bet tam, kas nav darba darītājs, bet tic uz To, kas bezdievīgo taisno, tam ticība top pielīdzināta par taisnību.
Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care justifică pe cei neevlavioși, credința lui este socotită drept dreptate.
6 Tā kā arī Dāvids saka, to cilvēku esam svētīgu, kam Dievs taisnību pielīdzina bez darbiem:
Așa cum și David pronunță binecuvântarea asupra omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptate în afară de fapte:
7 Svētīgi tie, kam pārkāpumi piedoti un grēki apklāti;
“Ferice de cei cărora li se iartă fărădelegile, ale căror păcate sunt acoperite.
8 Svētīgs tas vīrs, kam Tas Kungs grēku nepielīdzina.
Binecuvântat este omul pe care Domnul nu-l va acuza de păcat.”
9 Vai nu šis labums atlec apgraizījumam vien, vai arī priekšādai? Jo mēs sakām, ka Ābrahāmam ticība ir pielīdzināta par taisnību.
Este deci binecuvântarea aceasta numai pentru cei tăiați împrejur, sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci noi spunem că credința i-a fost socotită lui Avraam ca neprihănire.
10 Kā tad tā viņam ir pielīdzināta? Vai iekš apgraizījuma, vai iekš priekšādas? Ne iekš apgraizījuma, bet iekš priekšādas.
Cum a fost deci socotită? Când era în circumcizie, sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
11 Bet to apgraizīšanas zīmi viņš dabūja par taisnības zieģeli tai ticībai, ko viņš vēl priekšādā būdams turēja; ka tas būtu par tēvu visiem, kas priekšādā būdami tic, lai ticība tiem arīdzan taptu pielīdzināta par taisnību,
El a primit semnul circumciziei, ca pecete a neprihănirii credinței pe care o avea când era în necircumcizie, ca să fie tatăl tuturor celor ce cred, chiar dacă sunt în necircumcizie, pentru ca și lor să li se socotească neprihănirea.
12 Un par apgraizīšanas tēvu tiem, kas ne vien apgraizīti, bet arī staigā tās ticības pēdās, kas mūsu tēvam Ābrahāmam bija priekšādā.
El este tatăl circumciziei pentru cei care nu numai că sunt din circumcizie, dar care și umblă pe urmele acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care el a avut-o în necircumcizie.
13 Jo tā apsolīšana, ka viņš būšot pasaules mantinieks, Ābrahāmam jeb viņa sēklai nav notikusi caur bauslību, bet caur ticības taisnību.
Căci făgăduința făcută lui Avraam și urmașilor lui, că el va fi moștenitorul lumii, nu a fost făcută prin lege, ci prin neprihănirea credinței.
14 Jo ja tie bauslības ļaudis - mantinieki, tad ticība ir veltīga un tā apsolīšana iznīkusi.
Căci, dacă moștenitorii sunt cei ce țin de Lege, credința se anulează și făgăduința rămâne fără efect.
15 Jo bauslība padara dusmību; jo kur bauslības nav, tur arī nav pārkāpšanas.
Căci legea produce mânie; căci unde nu este lege, nu este nici neascultare.
16 Tāpēc no ticības, lai ir pēc žēlastības; lai tā apsolīšana ir pastāvīga visam dzimumam, ne vien tam, kas no bauslības, bet arī tam, kas no Ābrahāma ticības. Tas mums visiem ir tēvs,
De aceea este din credință, ca să fie după har, pentru ca făgăduința să fie sigură pentru toți urmașii, nu numai pentru cei din lege, ci și pentru cei din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor.
17 (Kā ir rakstīts: daudz tautām Es tevi esmu cēlis par tēvu, ) Tā Dieva priekšā, kam viņš ir ticējis, kas miroņus dara dzīvus un sauc to, kas vēl nav, tā kā tas jau būtu.
După cum este scris: “Te-am făcut tatăl multor neamuri”. Aceasta în prezența celui în care a crezut: Dumnezeu, care dă viață celor morți și numește lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.
18 Pret cerību viņš ir ticējis uz cerību, lai paliktu par tēvu daudz tautām, pēc tā vārda: Tādam būs būt tavam dzimumam.
Împotriva nădejdii, Avraam a crezut în nădejde, ca să devină tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce fusese spus: “Așa va fi urmașul tău”.
19 Un viņš nepalika vājš iekš ticības, nedz lūkoja uz savām izdēdējušām miesām, tik ne simts gadus vecs būdams, nedz uz Sāras izdēdējušām miesām.
Fără să slăbească în credință, el nu s-a gândit la propriul său trup, care era deja uzat (el fiind în vârstă de aproape o sută de ani), și la moartea pântecelui Sarei.
20 Bet pie tās Dieva apsolīšanas viņa prāts neticībā nešaubījās, bet kļuva spēcīgs iekš ticības un Dievam deva godu,
Cu toate acestea, privind la promisiunea lui Dumnezeu, el nu s-a clătinat din necredință, ci s-a întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu
21 Pilnā ticībā zinādams, ka Dievs to, ko Viņš apsolījis, arī spēj darīt.
și fiind pe deplin încredințat că ceea ce promisese, era și în stare să împlinească.
22 Tāpēc tas viņam arī pielīdzināts par taisnību.
De aceea și acest lucru i-a fost “creditat ca neprihănire”.
23 Bet tas ne vien viņa dēļ ir rakstīts, ka tas viņam ir pielīdzināts,
Or, nu a fost scris că i s-a socotit numai pentru el,
24 Bet arī mūsu dēļ, kam tas tiks pielīdzināts, kad ticam uz to, kas no miroņiem ir uzmodinājis mūsu Kungu Jēzu,
ci și pentru noi, cărora li se va socoti, care credem în cel care l-a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru,
25 Kas ir nodots mūsu grēku dēļ un uzmodināts mūsu taisnošanas labad.
care a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră.
