Salamana Pamācības 5
1 Mans bērns, ņem vērā manu gudrību, griez savu ausi pie manas mācības,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Ka tu sargi apdomību, un tavas lūpas glabā atzīšanu.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Jo svešas sievas lūpas pil kā tīrs medus, un viņas mute ir glumāka nekā eļļa;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Bet gals tai ir rūgts kā vērmeles, un ass kā abējās pusēs griezīgs zobens.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Lai neapdomā dzīvības ceļus, viņas pēdas grozās, ka nezin kur.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Nu tad, bērni, klausiet man un neatkāpjaties no manas mutes vārdiem.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Lai tavs ceļš paliek tālu no viņas, un nenāc tuvu pie viņas nama durvīm,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Ka tu nedod svešām savu jaunības spēku un savus gadus tam briesmīgam,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Ka sveši nepieēdās no tava spēka, un tavs grūtais pūliņš nenāk svešā namā,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Un tev pēcgalā nav jānopūšas, kad tava āda un miesa diltin nodilusi,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Un tev nav jāsaka: „Ak, kā es esmu nīdējis pamācīšanu, un mana sirds smējusies par rāšanu,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Un neesmu klausījis sava pamācītāja balsi, un savu ausi neesmu griezis uz tiem, kas mani mācīja!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Tikko nelaimē vēl neesmu visai(dziļi) iestidzis, pašā draudzes un ļaužu vidū!“
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Dzer ūdeni no savas akas, un tekošu ūdeni no sava avota.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Vai tavi avoti lai iztek laukā, un ūdens upes uz ielām?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Lai tās tev vien pieder, un nevienam svešam līdz ar tevi.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Tavs avots lai ir svētīts, un tu priecājies par savas jaunības sievu.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Ak kāda tā mīlīga, kā stirna, un daiļa, kā kalnu kaza! Pie viņas krūtīm pieglaudies allažiņ un ar viņas mīlestību ielīksmojies vienmēr!
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Un kādēļ tu, mans bērns, ar citu gribi jaukties un svešas sievietes krūtis apkampt!
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Jo cilvēka ceļi stāv priekš Tā Kunga acīm, un Tas sver visus viņa soļus.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Bezdievīgo gūstīs viņa paša noziegumi, un ar savu grēku saitēm viņš taps saistīts.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Bez pamācīšanas palicis, viņš nomirs, un savā lielā ģeķībā viņš gāzīsies.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
