Raudu Dziesmas 5
1 Piemini, Kungs, kas mums noticis, skaties un uzlūko mūsu kaunu.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Mūsu mantas tiesa svešiniekiem kļuvusi, mūsu nami ārzemniekiem.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Mēs esam bāriņi bez tēva, mūsu mātes ir kā atraitnes.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Savu ūdeni mēs dzeram par naudu, savu malku pērkam par maksu.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Mēs topam vajāti pār kaklu pār galvu, mēs esam noguruši, dusas mums nav.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Mēs esam devušies rokā ēģiptiešiem un Asiriešiem, lai dabūtu maizes paēst.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Mūsu tēvi apgrēkojušies, un to vairs nav, bet mēs nesam viņu noziegumus.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Kalpi valda pār mums, un neviena nav, kas mūs izglābj no viņu rokām.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Mums sava maize jāatved ar nāves bailēm, tuksneša zobena priekšā.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Mūsu āda ir nomelnējusi kā ceplī no tāda briesmīga bada.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Sievas Ciānā apsmietas, jaunavas Jūda pilsētās.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Lielkungi caur viņu roku ir pakārti, un vecaju vaigs nav turēts godā.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Jaunekļus dzen pie malšanas, un puiši klūp malku nesdami.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Vecaji atstājās no vārtiem un jaunekļi no savām dziesmām.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Mūsu sirds līksmība ir pagalam, mūsu diešana palikusi par vaimanām.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Mūsu galvas kronis nokritis, - ak vai mums, ka esam grēkojuši!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Tādēļ mūsu sirds gurdena, tādēļ mūsu acis palikušas tumšas;
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Ciānas kalna dēļ, kas izpostīts, ka lapsas pār to tekā.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Tu, Kungs, paliec mūžīgi, Tavs godības krēsls līdz radu radiem.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Kādēļ Tu mūs mūžam gribi aizmirst, kāpēc Tu mūs tik ilgi gribi atstāt?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Kungs, atgriezi mūs pie Tevis, tad atgriezīsimies, atjauno mūsu dienas, tā kā vecos laikos.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Jeb vai Tu mūs pavisam esi atmetis un tik ļoti par mums apskaities?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
